Preocuparea oamenilor pentru dreptate şi adevăr este cea mai mare motivaţie, aşa cum, perceperea nedreptăţii este unul dintre cei mai importanţi stimuli ai activităţii sociale. Pentru a-şi înşela mai uşor subalternii, liderul autoritar evită să-i informeze corect folosind în mod curent informaţii şi afirmaţii care nu pot fi verificate. Minciuna şi tăinuirea fac posibilă atotputernicia şefului.

Subalternii vor fi determinaţi să creadă că actul de conducere este ceva atât de complicat şi implică atât de multă răspundere, încât numai unul ca el poate să facă faţă ; ceilalţi n-au decât să-şi refuze orice vis sau pretenţie la conducere. Cei ce manifestă aseme nea ambiţii devin periculoşi şi trebuie compromişi şi eliminaţi.
Trăsătura de bază a subalternului trebuie să fie modestia ; aceasta îl convinge pe şef că nu vrea să-i ocupe locul. Şi nu numai să arate că nu vrea, dar mai ales să convingă că se consideră nedemn pentru asta.

Sarcina de a convinge este dificilă, cu atât mai mult cu cât şeful nu este mai prost decât subalternul - el însuşi a fost cândva în locul acestuia şi are informaţii destule despre un asemenea comportament. Din acest motiv, în condiţii aproape egale, promovat va fi cel care realmente nu doreşte sau oare a convins de acest lucru. E o garanţie că nu va tinde mai sus. In trecut, dar şi astăzi, mulţi au făcut o carieră fantastică, ştiind să refuze cu încăpăţânare orice post mai înalt. Trebuie multă iscusinţă pentru menţinerea statornică a zvonurilor despre refuzurile lor (răspândite de ei înşişi, fireşte). Acest scenariu convinge conducerea, care vedea în astfel de oameni concurenţi nepericuloşi. Odată ajuns într-un post, noul lider repetă scenariul la un nivel mai înalt.

Conducătorul autoritar nu supune niciodată discuţiei acţiunile sale, în schimb, zilnic descoperă noi modalităţi de a-i constrânge pe subalterni.
Ameninţarea statornică a nemulţumirii şefului îi umileşte pe subalterni şi-i determină să nu facă nimic după propria lor alegere. Uneori când subalternii se coalizează şi se revoltă împotriva unui lider autoritar, datorită greşelilor săvârşite, cât şi fricii de a nu fi schimbat, şefului îi dispare complet autoritatea ; ordinele nu mai sunt ascultate şi lucrurile sunt scăpate de sub control. în asemenea situaţii, indicaţiile se repetă ca descântecele. Liderul renunţă la orice, numai la scaun nu. în spatele lui, de data aceasta, se vor ţese intrigi complicate, iar cei cărora nu le pasă de nimic, trec în faţă şi-şi croiesc drum, dând mită şi scriind anonime.

Fostul lider autoritar renunţă la pretenţia de a controla totul şi se îngrijeşte doar de securitatea propriului post, cerând subalternilor doar să-şi vadă de treabă. Neîncrederea, apatia şi chiar repulsia faţă de el se instaurează definitiv. Toate deciziile, chiar şi cele rezonabile, sunt primite cu scepticism şi batjocură amară. Cu rare excepţii, acesta este drumul pe care îl urmează mai toţi liderii autoritari.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---