Succesul în munca de conducere depinde de gradul de autoritate pe care îl are cel care conduce.Autoritatea poate fi instituţională (decurge din exercitarea unei anumite funcţii în cadrul unei ierarhii) şi personală (sa bazează pe calităţile, aptitudinile şi modul de comportare ale conducătorului).

Pentru o conducere eficientă, autoritatea instituţionalii trebuie să fie dublată de autoritatea personală a şefului respectiv, ceea ce-i oferă acestuia un ascendent moral asupra subalternilor, care se transformă într-o conducere competentă şi eficientă.
Conducătorul temeinic pregătit profesional, modest ÅŸi principial, cinstit ÅŸi corect, clar ÅŸi precis va avea întotdeauna autoritate. Nimic nu influenÅ £ează mai mult subalternii decât exemplul personal al ÅŸefului.

Acolo unde cel care conduce se bucură de autoritate si prestigiu, iar subalternii au încredere în el, comunicarea wte lesnicioasă, actele de indisciplină dispar, colectivul se consolidează şi munca devine eficientă.

Autoritatea se obţine prin efort conştient, prin exigenţa şi principialitate, prin receptivitate şi apropiere faţă de subalterni, prin efort intelectual şi autocontrol permanent.Dacă se conving de competenţa cu care cel care conduce, rezolvă diferite probleme, subalternii capătă încredere în ci şi îi recunosc superioritatea.
Autoritatea instituită prin tratamentul dur aplicat subalternilor, prin ignorarea demnităţii acestora este de scurtă du raţă şi iluzorie.

Cine nu respectă pe altul, este un individ rudimentar, necivilizat, care nu se va bucura niciodată de o autoritate reală. Atitudinea distantă, rece, îl îndepărtează pe şef de subalternii săi ; poate să-1 facă temut, dar niciodată stimat şi preţuit.
Subalternul trebuie să ştie ce gândeşte şeful despre el, despre munca pe care o desfăşoară. El aşteaptă aprecieri pentru fiecare activitate desfăşurată. Iată de ce francheţea şi.sinceritatea în relaţiile cu subalternii contribuie la întărirea autorităţii.
Dacă se face morală tot timpul, se creează o atmosferă de falsă exigentă, iar subalternii nu vor deosebi ceea ce este greşit, de ceea ce este bun. Ei vor vedea în şeful lor o persoană negativă, se vor îndoi de bunele lui intenţii şi îl vor evita. Autoritatea nu se capătă prin folosirea excesivă a pedepselor ; ea rezultă din îmbinarea puterii funcţiei cu competenţa profesională şi comportamentul decent şi civilizat.

Dacă nu este consolidată mereu prin muncă, cinste, dreptate şi adevăr, ea se erodează. Cauzele erodării ei provin din : slaba pregătire profesională ; neconeordanţa între vorbe şi fapte ; între principiile exprimate şi practicile promovate ; promisiuni neonorate ; compromisuri în activitate ; decizii, măsuri contradictorii, neconforme ou realitatea ; reveniri numeroase asupra deciziilor şi dispoziţiilor sau rezistenţa încăpăţânată pe o anumită poziţie ; nereeunoaşterea propriilor erori; tendinţa de a găsi cauzele neajunsurilor în exclusivitate în munca subalternilor ; blazarea şi superficialitatea; supradimensionarea meritelor proprii şi minimalizarea rolului subalternilor, subiectivismul şi favoritismul. Toate aceste neajunsuri au o influenţă hotărâtoare în erodarea autorităţii şi ineficienta actului de conducere. Stilul de conducere defectuos, datorat carenţelor în cunoaşterea realităţilor, al muncii greşite cu subalternii, slăbeşte autoritatea şi diminuează prestigiul şefului respectiv.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---