Conducătorii care utilizează toate mijloacele pentru a-şi păstra postul ocupat devin cu timpul rupţi de colectiv şi se preocupă prioritar doar de satisfacerea exigenţelor şefilor proprii. Datorită impopularităţii, nu sunt respectaţi de subalterni, pierd contacul cu problemele reale, devin ineficienţi şi, în loc să se ocupe de muncă, sunt preocupaţi mai mult de mese şi protocoale, prin care-şi creează şi păstrează un „sistem de relaţii utile".

încrederea în subalterni are influenţe pozitive, deoarece reprezintă motivarea cea mai puternică în muncă a acestora. Munca în acest caz va fi făcută cu plăcere.
încrederea în subalterni nu înseamnă toleranţă f aţă de lipsuri şi greşeli şi nu presupune renunţarea la exigenţă şi control. Activitatea bazată pe încredere reciprocă sudează colectivul, iar subalternul „simte" că şeful său este alături de el.
S-a stabilit o listă de lipsuri ce sunt considerate de subalterni ca fiind cele care afectează cel mai mult stilul de conducere al unui şef şi care, în ordinea „importanţei" sunt : lipsa de sinceritate, inconsecvenţa, infatuarea, neîncrederea în subalterni şi lipsa de principialitate. Cunoaşterea propriilor slăbiciuni şi efortul de a le depăşi sunt esenţiale pentru un conducător.

Stilul de conducere se mai bazează şi pe regulile de politeţe folosite de şef, în relaţiile cu subalternii. Păstrarea unei limite de politeţe este necesară şi utilă. Uneori subalternii apreciază mai mult conduita şefului, decât competenţa profesională a a-cestuia. Ei preferă şefii care ştiu să se poarte cu oamenii, decât pe cei foarte capabili profesional, dar grosolani, lipsiţi de tact şi de politeţe.

Conducătorul sociabil, respectuos, politicos, stăpân pe sine, corect şi încrezător, va fi mult mai eficient decât altul, dezlănţuit în vorbe şi mărunt în fapte, infatuat, ce se crede singurul apărător şi deţinător al adevărului.

Oricât de abil ar fi un şef, subalternii nu pot fi înşelaţi multă vreme de aparenţe şi ajung, până la urmă, să-l cunoască bine sub aspectul trăsăturilor, obiceiurilor şi să-l aprecieze după adevărata valoare. Totodată subalternii ştiu absolut tot ce vrea şeful să nu se ştie, şi văd tot ce vrea acesta să nu se vadă.

După opinia subalternilor, stilul de conducere al unui şef ideal poate fi definit astfel : respectă demnitatea oamenilor, consideră importantă nu numai munca sa, ci şi a subalternilor, îşi îndeplineşte corect sarcinile ce-i revin lui, face promovarea după merite, este bine pregătit profesional, nu-şi pierde stăpânirea de sine şi nu păstrează ranchiună, este receptiv la sugestiile şi cererile subalternilor, îşi onorează promisiunile şi este receptiv la sugestiile si cererile subalternilor, isi onoreaza promisiunile si este un om principal

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---