Stilul de conducere este factorul principal care uneşte pe oameni în realizarea sarcinilor grupului şi în obţinerea de performanţe. Acest lucru se realizează dacă cel care conduce cunoaşte profund şi permanent realităţile domeniului său de activitate şi ale colectivului, când organizează riguros munoa şi soluţionează operativ sarcinile pe care le are, când execută un control oportun şi cuprinzător şi când îmbină principiul răspunderii personle cu experienţa şi înţelepciunea colectivului.

Şeful cu stilul autoritar pleacă de la premisa că subalternii săi nu sunt capabili de responsabilitate, de iniţiativă şi creativitate în rezolvarea sarcinilor, iar pentru a-şi în deplini atribuţiile, trebuie supravegheaţi si controlaţi îndeaproape, adesea constrânşi, întrucât au tendinţa de a se sustrage de la muncă. Un asemenea şef nu are încredere în subalterni, hu le solicită ideile în procesul muncii, nu-i informează cu problemele ce apar, nu se preocupă de greutăţile subalternilor, nu îi atrage la elaborarea deciziilor ; foloseşte excesiv pedepsele, nu încurajează munca în colectiv şi promovează relaţiile dure cu subalternii. Acest stil de conducere este rezultatul unei competenţe reduse în domeniul respectiv şi al încercării de a compensa lipsa pregătirii prin autoritatea funcţiei.

Liderul autoritar menţine raporturi încordate, favorizează fenomenele negative şi, în special, suspiciunea, ducând treptat la micşorarea coeziunii colectivului respectiv şi la o concentrare excesivă pe latura formală a îndeplinirii sarcinilor.
Relaţiile interpersonale tind să se răcească, comunicarea între membrii colectivului se reduce, scade colaborarea.Intre şef şi subalterni se menţine relaţii tensionate şi lipsă de Încredere.

Insatisfacţia în muncă se va manifesta prin lipsa de iniţiativă, prin evitarea asumării responsabilităţii şi prin permanenta „sâ'câire" a şefului cu cereri de indicaţii, chiar în probleme minore. Astfel, subalternii manifestă o dependenţă exagerată faţă de şef ; ei nu fac nici cel mai mărunt lucru, fără să-l întrebe, cum să procedeze, nu atât pentru că nu ştiu, ci mai cu seamă pentru a-i obţine consimţământul. In acest fel subalternii se „acoperă" şi faţă de eventualele nereuşite. Se ajunge la situaţia în care şeful este solicitat cu sarcini ce nu sunt de competenţa lui şi, în cele din urmă, la compromiterea performanţelor dorite. Desigur toate cele arătate se produc în timp. Trebuie făcută distincţie între rezultatele pe termen scurt şi ,cele pe termen lung. Dacă le avem în vedere pe cele pe termen scurt, acest stil de conducere are succes, duce la obţinerea unor performanţe în perioada imediat următoare introducerii lui. Pe termen lung însă, se ajunge la slăbirea colaborării între membrii1 colectivului, la rezultatele slabe.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---