A delega este o formă concretă de a acorda încredere subalternilor, adică a ceda puţin din propriile prerogative sau din propria putere de decizie, către cei cărora li se încredinţează o responsabilitate. Din acest motiv, nu se va preciza şi modul de soluţionare a problemei delegate, dar se va asigura controlul modului de îndeplinire de către subaltern. în ultimă instanţă, pe cel ce conduce nu-l priveşte atât metoda folosită, cât mai ales rezultatul final pe care-l vizează.
Pe lângă metodele de antrenare a subalternilor, importante sunt, aÅŸa oum am arătat, ÅŸi organizarea relaÅ£iilor cu aceÅŸtia. ToÅ£i oamenii posedă discernământ, iar pentru cel ce conduce este mai important să ÅŸtie sÄ ƒ pună întrebări decât să ÅŸtie a da ordine.

Se recomandă să se aplice în relaţiile cu subalternii câteva reguli şi principii :
- dacă ai ceva de reproşat unui subaltern, să o faci numai cu el personal şi nu în faţa colectivului;
- dacă remarci pe cineva şi-i aduci mulţumiri, să o faci în public ;
- înainte de a critica, arată-te prietenos şi vorbeşte mai întâi de propriile erori şi, apoi şi de ale altora ;
-persoana criticată nu trebuie niciodată jignită, iar propria opinie se va spune direct şi deschis, în cuvinte simple m sincere ;
-aminteşte-i subalternului în cauză, că îi critici comportamentul şi nu propria-i persoană pe care o stimezi ;
-oferă de fiecare dată subalternului şansa de a se apăra;
- critica faptelor trecute se numeşte ranchiună, aşa că o critică eficace nu poate fi decât a faptelor prezente ;
- păstrează câteva secunde de tăcere, exprimă-ţi încrederea în rezolvarea rapidă a problemelor criticate şi strânge mâna, pentru a arăta că nu eşti ranchiunos, iar dialogul purtat a fost sincer şi deschis ;
- în final, fii încurajator, formulând sugestii care să primească acordul subalternului.

Adoptarea dialogului în relaţiile cu subalternii evită „blocajele inutile", iar adoptarea previziunii duce la evitarea surprizelor. Un şef competent poartă o permanentă „negociere" - din spirit de toleranţă şi Un şef competent poartă o permanentă „negociere" - din spirit de toleranţă şi respect faţă de oameni.

Perseverenţa, calmul, stăpânirea de sine, încrederea în forţe proprii, convingerea că nimic nu este pierdut şi, mai ales, faptul că întotdeauna mai există cel puţin o şansă pentru a reuşi, trebuie să constituie trăsăturile de caracter ale oricărui lider.
Conducătorul modern este, de fapt, animatorul unei echipe, fiind posesor al unei înalte capacităţi de delegare, dar şi al u» nui spirit responsabil care ştie să ia decizii rapide, concomitent cu afişarea disponibilităţilor comunicative cu subalternii. Cel care conduce răspunde de fiecare acţiune întreprinsă, de la începutul până la finalizarea acesteia.

El este un fel de „şef de orchestră" alegând şi repartizând subalternii în rezolvarea sarcinilor. Oricât de minuţioasă ar fi, organizarea activităţilor rămâne fără efect, dacă cel care conduce nu reuşeşte să stabilească relaţii eficiente cu subalternii.
Pentru a realiza asemenea relaţii eficiente, este absolut indispensabilă prezenţa în mijlocul subalternilor ca singura modalitate de a cunoaşte problemele concrete cu care aceştia se confruntă. Un colectiv de oameni trebuie să se manifeste ca o orchestră, în oare fiecare instrumentist îşi ştie partitura perfect.
Dirijorul joacă un rol simbolic pe timpul spectacolului, fiecare ştiind ce are de făcut.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---