O preocupare constantă a cercetătorilor familiei o constituie studiul structurii de autoritate şi putere în sanul cuplului. în acest sens, H. Touzard întreprinde în 1965 o cercetare concretă asupra dinamicii rolurilor conjugale şi structurii familiale, confirmand pe plan teoretic, în legătură cu familia franceză, observaţiile făcute şi de alţi autori asupra familiei australiene (Herbst, Adler, Taft), americane (Cooper), mexicane şi greceşti (Cooper, Cancian-Francesco, C. Safilos-Rotschild). H. Touzard analizează cuplul conjugal într-o perspectivă lewiniană, concepandu-l ca un camp de forţe, un sistem de tensiune, cu „zona" de activitate caracterizate printr-un anumit tip de interrelaţii între soţi.

I nteracţiunea dintre „zone", „camp familial" şi structura conduitelor de rol ale soţilor este foarte înaltă, practic structura campului familial şi structura conduitelor soţilor fiind indisociabile.
Autorul utilizează ancheta psihosocială - metodă adresată copiilor pe baza unui chestionar închis vizand descrierea de către aceştia a activităţilor părinţilor lor, utilizată anterior de Herbst (1954), Devreux, Bronfen-brenner şi Suci (1962).

Chestionarul se intitulează „O zi acasă" şi este subdivizat în două părţi : prima parte vizează diferitele activităţi casnice, copilul trebuind să indice care sunt persoanele din familie care efectuează aceste activităţi ; a doua parte reia aceleaşi întrebări, nu sub unghiul acţiunii, ci sub cel al deciziei, cerandu-li-se copiilor să indice frecvenţa dezacordurilor între părinţii lor în legătură cu fiecare activitate. Pornind de la cele două variabile avute în vedere, autorul a obţinut nouă tipuri de interacţiuni posibile cu semnificaţii ce definesc conduitele de rol din cadrul cuplului :

- autonomia soţului (bărbatul acţionează si decide) ;
- autonomia soţiei (femeia acţionează şi decide );
- autocraţia soţului (femeia acţionează, dar decide bărbatul) ;
- autocraţia soţiei (bărbatul acţionează, dar decide femeia) ;
- conducerea soţului (acţionează împreună, dar decide bărbatul) ;
- conducerea soţiei (acţionează împreună, dar decide femeia) ;
- cooperarea sincretică (acţionează împreună, decid împreună) ;
- diviziunea sincretică a rolurilor (bărbatul acţionează, dar decid împreună) ;
- diviziunea sincretică a rolurilor (femeia acţionează, dar decid împreună).

Analizand structura familiei franceze si specificul rolurilor conjugale în cadrul acesteia, H. Touzard constată o serie de particularităţi : coexistenţa a două roluri de tip autonom („zona" domestică a soţului şi „zona" domestică a soţiei) ; coexistenţa rolului autonom al soţului cu diviziunea sincretică a rolurilor şi un rol dominant al femeii, rcalizand sarcinile „zonei" domestice comune,; sincretism total în realizarea sarcinilor „zonei" sociale ; coexistenţa sincretismului rolurilor cu rolul autonom ni soţiei în realizarea „zonei" educaţiei şi creşterii copiilor ; diluarea interacţiunilor cu predominanţa tipului global sincretic ui „zona" sarcinilor economice. Autorul constată că. în cazul familiei franceze, structurile sincretice sunt mult mai numeroase decat structurile de dominanţă. Tensiunea se distribuie diferit după structurile familiale : structurile de dominanţă au cotele cele mai înalte de tensiune, urmează structurile de autonomie, structurile sincretice avand cotele de tensiune cele mai slabe.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---