Cei ce conduc după metode empirice, se sprijină numai pe calităţile personale, pe experienţa de viaţă, pe bază principiului „văzând şi făcând" sau al aceluia al soluţionării problemelor „din mers". Asemenea metode, în loc să stabilească concret scopurile şi obiectivele, în funcţie de datele exacte ale situaţiei, se bazează de cele mai multe ori pe informaţii trunchiate şi incomplete. Se ajunge cu uşurinţă la favoritism, inechitate, părtinire, acţiuni după „bunul plac", prioritatea intereselor personale, manifestări de duritate, infatuare şi lipsă de receptivitate.

Fenomenul de rutină, în conducere, apare ca urmare a ocupării aceleeaÅŸi funcÅ£ii vreme à®ndelungată ÅŸi care se manifestă prin tehnici de conducere anchilozate. In activităţile curente rutina înlesneÅŸte conducerea, canalizându-i eforturile pe căi perfonnante, dar, dacă apar elemente inedite, ea va paraliza creativitatea ÅŸi iniÅ£iativa subalternilor. Aspectele negative ale rutinei apar tocmai la cadrele de conducere cu un stadiu mare ÅŸi cu rezultate bune la un moment dat în activitate, ÅŸi se datorează încrederii prea mari în propria experienţă.

Şeful care-şi cunoaşte temeinic domeniul condus va practica un dialog deschis cu subalternii, nu va ezita să-şi confrunte propria opţiune cu a celorlalţi, alegând-o pe cea mai "indicată, în situaţia dată. Cel ce nu stăpâneşte propriul domeniu de muncă va prelua cu uşurinţă elaborările altora, sau va decide singur şi bineînţeles, deformat.

Pentru subaltern munca în sine oboseşte mai puţin decât insuficienţa organizatorică, rutina şi lipsa de răspundere a şefului.Când cel ce conduce îşi depăşeşte propria sa responsabilitate, încercând să monopolizeze totul, efectele negative apar în lanţ, măsurile devin incoerente, apar stări tensionale, colectivul se împarte în „grupuleţe", apar intriga, bârfa şi delaţiunea.

Tendinţa de a lua măsuri directe, peste treptele intermediare funcţiei, fără a consulta şi cere propuneri, este extrem de distructivă. Aceşti şefi se cred energici şi operativi, dar prin monopolizarea deciziilor, distrug autoritatea şefilor mai mici, deciziile lor sunt de cele mai multe ori arbitrare şi greşite, iar, dacă mai sunt bazate şi pe interese personale, sunt de-a dreptul dăunătoare şi insultătoare la adresa celorlalţi.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---