Raportul de forţe din sanul familiei nucleare a fost radical schimbat prin emanciparea femeii, a cărei eliberare economică şi juridică i-a conferit dreptul şi libertatea opţiunii şi deciziei în alegerea, acceptarea sau respingerea parteneri taţii prin căsătorie.

Specificul familiei nucleare moderne rezidă în apariţia unui nou stil de viaţă, caracterizat prin concentrarea afectivă, comunicaţională şi acţională a cuplului conjugal, a cărui treptată separare de întreaga ramificaţie de rudenie îi conferă o independenţă proprie, cu marcată posibilitate de autoconducere şi autodezvoltare. „Pierzand în volum, familia conjugală a caştigat în intimitate, democratizandu-se ca struc tură ; membrii ei sunt în mai mare măsură angajaţi în producţie, în acest caz preocupările administrativ-gospodărcşti, funcţiile spirituale şi educativ-pedagogice ale familiei fiind repartizate în mod echitabil între membrii săi".

Desprinderea familiei conjugale din familia extinsă implică o nouă structură de raporturi ale acesteia cu exteriorul şi, în primul rand, cu familia de origine („de orientare" sau consanguină). Familia „de orientare", în care relaţiile primare sunt de la părinţi la copii (R. Bell), într-un raport de succesiune repetitivă cu familia procreere, în care rolurile sunt de soţ şi soţie, relaţiile mimare fiind de la soţi la copii (C. M. Aronsberg).

Esential pentru ambele forme de familie este transmiterea la nesfarşit a experienţei culturale şi sociale. „Mişcarea" Individului de la familia „de orientare" la propria familie tir procreere (conjugală) dezvoltă capacităţile acestuia de a deveni „social", abilităţile sociale acumulate permiţandu-i să contribuie la perpetuarea societăţii. Pe de altă parte, funcţiile familiale, definitorii pentru existenţa acestei forme de comunitate umană, se re-diuiensionează din perspectivă psihosocial-interacţională. Astfel, funcţiile sexuale şi de reproducere, economice, tic instrucţie, educaţie şi integrare socială a^ descendenţi-lor, de protecţie şi solidaritate de grup, de dezvoltare a Personalităţii se realizează în cadrul nucleului conjugal modern de o manieră aparte, angajînd şi modelînd noi conduite de rol marital.

Coordonatele psihologice şi psihosociale ale adoptării rolurilor maritale angajează pregnant personalitatea solilor, în primul rand sub aspect afectiv-motivaţional, al disponibilităţilor relaţionale şi al opţiunilor valorice. Comparând cele două tipuri familiale istorice (extins-patriarhal şi nuclear-conjugal), E. Burgess preciza că, în vreme ce familia extinsă este o structură de tip autoritar sau autocratic, în care alegerea partenerului este făcută de părinţi, pe baza statutului economic şi social, iar subordonarea obligaţiilor şi urmarea tradiţiei sunt aşteptări majore, în familia nucleară se evidenţiază o structură democratică bazată pe egalitate, consens şi participare erescandă a copiilor, alegerea partenoruhii se face pe bază de afecţiune, scopul său fiind fericirea indivizilor, dezvoltarea şi realizarea personală a acestora.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---