In cadrul familiei nucleare, cuplul conjugal, „cochilie restransă în care tensiunile au rezonanÅ£e amplificate, iar pulsiunile agresive răman larvare" , deÅŸi reprezintă cea mai veche instituÅ£ie umană, în mod paradoxal, devine obiectul celei mai recente dintre ÅŸtiinÅ£e, atat de recentă, încat nu ÅŸi-a găsit încă numele. Cuplul modern, caracterizat printr-o serie de elemente care dezvoltă atat „bogăţia întalnirii dintre soÅ£i" cat ÅŸi „fragilitatea ei, în acelaÅŸi timp", ridică (prin constituirea ÅŸi particularităţile funcÅ£ionării sale) problema necesităţii unei atente ÅŸi oportune asistenÅ£e de specialitate care să-l poată sprijini în depăşirea momentelor de crizà „Æ’.

Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii, avand drept criteriu esenţial iubirea, cu corolarul „rupturii", cand uniunea conjugală îşi pierde raţiunea sa de a fi, prin dispariţia iubirii. Mai mult decat oricand, şi poate pentru prima oară, noţiunea de cuplu se bazează pe consideraţii afective şi pe potrivire sexuală. La apariţia predominanţei, acestei dimensiuni a condus în mare parte eşecul vechilor structuri şi motivaţii ale cuplului (de exemplu, „căsătoria de convenienţă", „căsătoria de afaceri" etc., considerate astăzi anacronice).

Egalitatea partenerilor şi flexibilitatea rolurilor, care rezultă din aceasta, pun în termeni total schimbaţi problema relaţiilor dintre bărbat şi femeie, declanşînd în societatea occidentală o veritabilă „criză a instituţiei familiale", punand în discuţie viabilitatea familiei. Criza mariajului izbucneşte în acţiunile legate de modificarea statutului economic, juridic si sexual al femeii. în societatea bazată pe proprietatea privată „există cupluri fericite, dar sunt puţine".

Dacă judecăm după abundenţa de cereri de reglare a conflictelor familiale şi după creşterea ratei divorţurilor sunt mai numeroase cuplurile care prezintă conflicte decat cuplurile fericite. în 1981, raportand numărul de divorţuri dintr-un an la căsătoriile din care au provenit, situaţia se prezenta astfel : în Franţa. 9,5 divorţuri la 100 de căsătorii în 1963 si 24,2 în 1979 ; dacă în jurul anului 1900 o căsătorie din 20 se termina cu un divorţ, azi s-a ajuns la situaţia că aproape o căsătorie din patru se termină prin divorţ ; în S.U.A., o căsătorie din două se termină prin divorţ ; în Suedia, una din două sau una din trei, iar în Danemarca, Marea Britanie şi în alte ţări, din trei căsătorii, una este afectată de divorţ.

La aceasta se adaugă acde căsnicii în care predomină indiferenţa unuia faţă de celălalt sau în care partenerii se detestă, ca şi acele cupluri care se menţin datorită unor interese pur mercantile sau obişnuinţei. Toate aceste formule conjugale sunt de fapt expresia crizei economice, sociale şi politice a lumii contemporane capitaliste, care favorizează desocializarea omului din marile aglomerări urbane, însingurarea şi limitarea la convieţuirea în interiorul „cuibului" , ci redevine sufocant, tensional, sursă de insatisfacţii. în mod compensator, extraconjugalitatea oferă iluzia schimbării „monotoniei, banalităţii şi a plictiselii lamentabile , si veşnicului faţă-n faţă şi cot-la-cot, prelungit pe parcursul întregii vieţi" .

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---