Pregătirea pentru viaţa de familie înseamnă în mod esenţial informarea corespunzătoare şi formarea disponibilităţilor de exercitare ulterioară deplină a rolului afectiv-sexual şi procreativ. Dintotdeauna părinţii şi educatorii au resimţit ca pe un punct crucial, critic şi delicat abordarea problemelor legate de comportamentul sexual şi procreativ, şi, adesea, chiar relaţiile de natură pur afectivă (îndrăgostirea, prima iubire etc.) au constituit semnale de alarmă pentru „vigilenţa" şi temerile părinţilor.

Pudoarea şi inhibiţiile nejustificate ale celor mai mulţi părinţi, tributare unor prejudecăţi comportamentale, lipsa unor cunoştinţe pertinente şi securizante care să ajute copilul să se apropie firesc, dezinvolt si puternic de sensul etern al iubirii şi de plenitudinea rolului său sexual şi procreativ, continuă să constituie o frană în calea unei autentice şi benefice comunicări intergeneraţii, a unei atitudini educative sănătoase.

Informarea corectă, ştiinţifică dar nelipsită de vibraţia afectivă caldă, omenească, a atitudinii comprehensive, părinteşti, sunt singurele în măsură să asigure o dezvoltare armonioasă a personalităţii copilului, să-i înlăture neliniştile tulburătoare şi confuziile generatoare de culpabilităţi nejustificate, să-i ofere răspunsul clar la întrebările obsedante şi lămuririle care să-l protejeze de erori. Riscul evitării sau ignorării unor explicaţii referitoare la viaţa intimă şi la sensul acesteia în contextul vieţii în general, constă în expunerea iresponsabilă a puberilor şi adolescenţilor la traume psihorelaţionale.

Acestea sunt generate în parte de curiozităţi fireşti ce cresc semnificativ tensiunea psihică şi alimentează impulsurile, iluziile şi erorile relaţional-comportamentale. Familiarizarea treptată avizată, corect cu informaţia sexuală şi procreativă, evident, în termeni corespunzători varstei, scuteşte tanărul de multe din capcanele ignoranţei misterioase, îl ajută să se dezvolte sigur de sine şi echilibrat, creîndu-i totodată premisele unei discipline interioare psihice, în care „conduita amanării" să capete valenţa de autodeterminare şi libertate şi nu de sancţionare şi îngrădire. A-i acorda credit adolescentului înseamnă a-l responsabiliza şi a-i creşte gradul de autocontrol.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---