Conducătorul autoritar se sprijină pe oameni cu un anumit tip de conştiinţă, bine definită, pe care îi susţine şi îi stimulează, concomitent cu demascarea şi nimicirea celor cu o structură a personalităţii contrară modelului dorit. Un asemenea şef are dreptul de a-şi exprima opinia despre orice, de a-şi satisface orice capriciu, preocupându-se în primul rând să se apere de duşmani şi de suspiciuni.
Tot ce obţin subalternii, obţin numai de la el. Această stare de lucruri îi determină pe aceştia să considere că, pentru a trăi mai bine, nu trebuie doar să muncească bine, ci să se preocupe de modul cum pot lua locul şefului său.

Grija şefului pentru propria sa putere î ntrece limitele rezonabilului. Unui asemenea lider nu-i pasă de rezultatele activităţii lui, cât de demonstrarea importanţei sale personale. Importanţa pe care o acordă persoanei sale îl determină să tindă spre un control total, iar eforturile depuse pentru aceasta depăşesc cu mult eventualele avantaje care rezultă dintr-un asemenea control.

Tendinţa de control şi stăpânire îi animă zilnic activitatea. El nu are prieteni, oameni apropiaţi, orice legătură inter-personală fiind periculoasă pentru şeful sus-pus şi o evită. De dragul puterii, el renunţă la ce-i mai frumos în viaţă : la prietenie, la fidelitate, la deschidere sufletească, la sinceritate şi la încredere în oameni. Datorită mistificării propriilor calităţi realitatea este trunchiată. El are ideea falsă şi dăunătoare că puterea ar fi izvorul şi purtătoarea tuturor valorilor vieţii. Ea le poate oferi totul, iar ceea ce nu le poate oferi, nici nu este necesar. îndepărtarea de la putere este egală cu umilinţa şi nenorocirea. Liderul autoritar este într-o veşnică căutare de sporire a propriei importanţe. El pune, exclusiv pe seama conducerii lui pricepute, toate realizările subalternilor.

Nimic nu se poate petrece de la sine, fără indicaţiile, participarea şi controlul lui. încrederea nelimitată în forţele proprii este îmbinată cu negarea a tot ce nu depinde de el. Concomitent, faţă de subalterni, manifestă neîncredere, desconsiderare şi multă suspiciune. Această modalitate de comportare naşte totdeauna opozanţi care se manifestă prin două căi : ori cea curajoasă, de confruntare cu liderul autoritar şi intolerant, ori cea a unui fel de retragere, când omul, ştiind bine cu cine are de-a face, se străduieşte să evite conflictul. Cei mai mulţi aleg cea de-a doua cale de apărare, preferând să accepte cele mai profunde şi mai ridicole deformări ale realităţii, în speranţa de a-şi păstra postul şi locul de muncă, şi chiar sperând la şansa de a fi fericit.

Din toate hotărârile posibile, liderul autoritar le alege, cu o consecvenţă de invidiat, pe cele mai proaste, datorită tendinţei spre varianta simplă, care nu presupune complexitate şi analiză multiplă. In spatele acestor hotărâri simple se ascunde imaginea primitivă despre lume a liderului care nu pricepe interconexiunile inerente vieţii sociale. El trăieşte cu iluzia omnipotentei ; orice problemă poate fi rezolvată dacă se dau directive şi indicaţii, după cum, oamenii sunt împărţiţi pe criteriul : „Cine nu este cu mine e împotriva mea".

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---