Problema relaţiilor dintre cadrul didactic şi părinţi reprezintă, probabil, unul dintre cele mai importante subcapitole ale "lucrării"managerului şcolar. Cercetările arată că cei mai mulţi profesori nu sunt prea optimişti atunci când sunt rugaţi să aprecieze acurateţea şi eficienţa comunicării cu părinţii. Barierele în calea unei comunicări eficiente cu părinţii sunt mult mai mari decât şi le închipuie majoritatea cadrelor didactice şi, în special, cadrele didactice tinere. Regulile cunoscute şi acceptate, privind relaţia cu colectivul de părinţi, sunt cele clasice, însă multe dintre ele rămân acum depăşite de investigaţiile educaţionale moderne. .În calitatea sa nouă, de manager,pe care o promovăm şi prin demersurile noastre de studiu, cadrul didactic trebuie. să conducă cu maximum de eficienţă relaţiile cu părinţii, transformându-şi în aliaţi şi colaboratori prezumtivii "inamici".

Identificarea principalelor cauze ale unei comunicări ineficiente cu părinţii sunt: problemele de ascultare, lipsa conexiunii inverse, falsa conexiune inversă, rezistenţa la critică, percepţia selectivă şi subiectivitatea, obţinerea informaţiei prin manipulare discretă, ascultarea afectivă, inadvertenţe de limbaj, bariere culturale etc. Iată într-o prezentare detaliată defectele, însoţite de sugestii pentru corecţia lor imediată:

a. Problemele de ascultare provin din faptul că profesorul are falsa impresie că întotdeauna comunicarea cu părinţii este nevoia sa de a-i informa pe scurt pe aceştia despre diverse probleme. Realitatea este că profesorul îşi petrece cea; mai mare parte din timpul relaţiilor cu părinţii sau, mai degrabă, ar fi recomandabil să şi-o petreacă, în receptarea şi primirea mesajelor ,din partea acestora Dorinţa cadrului didactic de a ayea numai el iniţiativa (fapt conferit prin statutul instituţional al funcţiei) poate conduce la o falsa impresie şi chiar presupunere că. o bună:,comunicare este sinonimă",cu transmiterea informaţiilor şi a părerilor. Ascultarea activă" subiect abordat într-un capitol viitor~i reprezintă o ,soluţie deosebită pentru managerul şcolar.

b. Lipsa conexiunii inverse are în vedere faptul că profesorul porneşte în relaţia cu părinţii de la premisa comunicării corecte cu aceştia, întrucât ci numai ei au datoria de a înţelege şi de a asculta orice fel de mesaj din partea educatorului. Sunt mulţi părinţi inhibaţi în a pune întrebări, chiar dacă nu au înţeles prea multe din mesajul cadrului didactic (şi chiar şi în cazul-unui context relaţional calm şi echilibrat cu aceştia). Un cadru didactic eficient lasă nu numai spaţiu întrebărilor, în comunicarea cu părinţii, ci îi şi provoacă să facă ei acest lucru;

c. Falsa conexiune inversă are în vedere faptul că foarte mulţi părinţi, dintr-o multitudine de puncte,de vedere, lasă, prin tăcere ori prin alte semnale de tip nonverbal, impresia că au înţeles şi că sunt şi de acord cu tot ceea ce a transmis cadrul didactic respectiv, numai că, de foarte multe ori,. disimularea este reuşită şi poate prejudicia o comunicare eficientă. şi performantă. Cadrul didactic,cunoscând faptul că părintele are, de cele mai multe ori interesul de a nu-l contrazice, trebuie să se asigure, prin mijloace verbale dar mai ales nonverbale suplimentare că părintele. este în posesia. informaţiilor corecte ;

d. Rezistenţa la critică poate constitui unul dintre obstacolele cele mai frecvente dar şi mai dificil de depăşit deoarece sunt ocazii în care feed-back-ul este căutat, dar se dovedeşte a fi nefavorabil. Controlul mândriei personale şi apelul la efectul de prestigiu, solicitate de anumite situaţii manageriale foarte dificile, când acţiunile noastre se dovedesc a fi criticate de unul sau mai mulţi părinţi, trebuie să reprezinte elemente normale, pentru ca o relaţie fructuoasă să se instaleze între părinţi şi cadrul didactic. Continuitatea şi dezvoltarea acestor relaţii nu se pot întemeia pe duplicitate, pe minciuni şi pe linguşiri, ci pe adevăr, comunicat cu realism şi cu bun-simţ

e. Percepţia selectivă şi subiectivitatea se referă la faptul că simplul volum al datelor accesibile implică faptul că trebuie să avem o oarecare bază pentru a decide ce mai trebuie să căutăm şi la ce să reacţionăm. Din acest volum mare de informaţii transmise de părinţi, cadrul didactic are tendinţa de a le vedea numai pe acelea pe care doreşte el să le vadă, ignorând faptul că poate elementele concrete nu se potrivesc preconcepţiilor cu care managerul şcolar intervine în "ecuaţia relaţională".
Abilităţile cadrului didactic în interacţiunile cu părinţii trebuie să constea şi în a recunoaşte zonele problematice ale unor abordări pline de subiectivism ;

f. Obţinerea informaţiei prin manipulare discretă prezintă necesitatea ca, uneori, cadrele didactice, mai ales dacă au o discuţie cu unii părinţi inhibaţi, să prezinte un anumit caz sau o anumită problemă, ,comună întregului colectiv de părinţi. Lamentarea târzie a cadrului didactic, "Mie de ce nu mi-a spus nimeni", atunci când este pus în fata unei probleme de interes general, reproşată într-un cadru organizat, rec1amă din partea acestuia o conduită informaţională mai atentă în viitor;

g. Ascultarea afectivă este o altă barieră în calea actului de comunicare şi se exprimă prin gradul de impresionabilitate al unui mesaj, transmis de un părinte; formulat de o manieră puternic afectivă, poate determina o recepţie viciată a ideilor esenţiale, în favoarea părintelui şi în defavoarea cadrului didactic;

h. Alegerea momentului şi a locului pentru a-i invita pe părinţi să se exprime, spaţiul, contextul, participanţii sunt tot atâtea variabile ale unei .situaţii de comunicare supusă uneori obnubilării

i. Inadvertenţele de limbaj pot constitui bariere grave în calea comunicării dintre profesor şi părinţi. Un limbaj căutat, cu elemente psihopedagogice şi de ordin tehnic, ori plin de neologisme şi de preţiozitate la nivel pe stil, poate constitui un factor de blocaj al comunicării părinţi-cadre didactice. Un limbaj simplu, direct, în termeni normali, adaptat interlocutorului constituie soluţia acestei situaţii de blocaj;

j. Barierele culturale constituie, de asemenea, factori frecvenţi ai neînţelegerilor~părinţi-cadre didactice, cu atât mai mult cu cât părinţii se consideră inferiori la acest capitol cadrului didactic. Ascendentul de cultură constituie un factor de asimetrie normală a relaţiei amintite.
Profesorul însă nu trebuie să exacerbeze rolul acestei eventuale discrepanţe, făcând tot posibilul ca dezechilibrul de cultură să se transforme, printr-o chibzuită cumpătare, într-un raport echitabil.

Toate fenomenele anterior amintite trebuie să reprezinte, la nivelul pregătirii iniţiale a cadrului didactic, elemente de formare şi dezvoltare profesională pentru un bun management al clasei de elevi, din perspectiva relaţiilor cu colectivul de părinţi.
_{sursa imaginii : law.msu.edu}

---

Tag-uri: comunicare, parinti, copii, educatie, limbaj

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---