Educaţia pentru viaţa de familie, pentru formarea şi adoptarea celui mai adecvat rol de soţ şi părinte începe, aşadar, de foarte timpuriu, pe măsura construcţiei personalităţii copilului şi a devenirii sale ca „persoană socială" completă şi complexă. Aptitudinile pentru a fi partener şi părinte (parteneritate şi parentalitate) se clădesc extrem de minuţios în procesul educativ familial şi şcolar, care începe în copilăria timpurie şi se desăvarşeşte în chiar funcţionalitatea familială a adultului, el însuşi aflat în continuu proces de modelare, remodelare şi dezvoltare.

Cateva elemente educaţionale sunt considerate ca esenţiale în formarea viitorului rol conjugal şi parental eficient, sănătos. Dintre acestea, deosebit de importantă este a sumarea corespunzătoare a rolului de sex, cu conturarea unei identităţi psihosexuale resimţite satisfăcător.

Conduita specific feminin/maternă şi masculin/paternă se preia prin imitaţie, interiorizare a modelelor de rol ale sexului părinţilor încă de foarte timpuriu, odată cu conştientizarea apartenenţei copilului la un sex sau altul. Confortul psihic al micului individ în cadrul propriului său rol de sex, al identităţii sale psihosexuale, este esenţial pentru dezvoltarea ulterioară a conduitelor, atitudinilor şi aspiraţiilor specifice sexului căruia îi aparţine. Acest confort psihic creează o stare de siguranţă proprie dezvoltării armonioase a personalităţii viitorului adult, conferindu-i optimism şi o clarificare a scopurilor si acţiunilor sale.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---