In condiţiile în care şansele de reuşită sunt egale, câştig de cauză vor avea numai liderii care vor şti să exploateze la maximum capacităţile propriilor subalterni, cei care ştiu să se asigure că fiecare om îşi îndeplineşte rolul său. Primul semn al repartizării defectuoase a muncii este inactivitatea unora. Activitatea ineficientă se datorează deseori unei prea mari proporţii deţinută de personalul administrativ din totalul anajaţilor.

In acest sens, specialiştii apreciază că raportul ideal între numărul personalului de execuţie şi cel administrativ este de cinci la unu.
Pentru o activitate eficientă, structura ierarhică trebuie să fie suplă. O organizare eficace nu neces ită mai mult de şapte nivele. Actualmente tendinţele merg spre diminuare, spre cinci nivele. Cei mai mulţi specialişti apreciază deja că organizarea eficientă presupune doar cinci nivele ierarhice. De fapt, structura organizatorică trebuie concepută elastic, în funcţie de perceperea realităţilor, de scopurile vizate, dar şi de rolul şi atribuţiunile fiecărui subaltern.

Experienţa â demonstrat că eşecurile apar acolo unde liderul manifestă frică în asumarea unor responsabilităţi, datorită erorilor de gândire sau de percepere a stărilor de fapt reale, precum şi atracţiei spre inacţiune, mult mai facilă de adoptat decât iniţiativa. Lumea cunoaşte două categorii de indivizi : o minoritate de oameni activi, cu voinţă, plini de iniţiativă, şi o majoritate de oameni pasivi şi preocupaţi de a se apăra, care nu au altă dorinţă decât de a supravieţui. Principala preocupare a unui lider din a doua categorie va fi doar să-şi păstreze postul prin orice mijloc (mită, corupţie, minciună, delaţiune, intrigă, etc.) şi nu va acorda nici o atenţie muncii şi organizării. în consecinţă, în funcţiile de decizie, sunt buni oameni din o primă categorie, plini de dinamism, obişnuiţi să acţioneze permanent.
în situaţiile neprevăzute, precum şi în momentele cele mai dificile, liderii eficienţi se bazează în primul rând pe instinct, pe propriul spirit de orientare.

Arta de a se orienta constă, în primul rând, în a înţelege rapid starea de fapt reală, percepând toate informaţiile şi datele necesare ; îl al doilea rând, presupune debarasarea de tot ce este neesenţial şi păstrarea numai a ceea ce este esenţial; în fine, în al treilea rând, constă în a avea puterea de a decide singur, pe baza acestor date şi realităţi, într-un mod aproape instantaneu, în sens pozitiv.
în aceste situaţii, liderul este singurul actor al dramei care se joacă în capul lui. El va concepe decizia pornind de la ceea ce ştie, bazându-se concomitent pe experienţă, instinct şi alte calităţi pe care le posedă. La cei talentaţi, asemenea decizii apar în mod subit, intuitiv.

Simţul de orientare se dezvoltă prin obişnuinţa de a rezuma şi simplifica la maximum posibil toate lucrurile, pentru a sesiza esenţialul, chiar dacă informaţiile sunt insuficiente. Asemenea calitate posedă, de regulă, cei care sunt în război permanent cu ei înşişi şi care se dăruiesc total problemei sau acţiunii abordate.
Calitatea actului de conducere depinde de autenticitatea comportamentului individual, de modul în care individul pus să conducă se dovedeşte a fi capabil să trăiască şi să acţioneze, în cadrul echipei căreia îi aparţine. Valoarea lucrului în echipă depinde de : încrederea în colaboratori, solidaritatea, sentimentul de a putea să te bazezi pe alţii, trăirea succesului cu echipa, care este superior celui înregistrat ca urmare a unei reuşite personale.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---