În opinia comună, regulile comunicării eficiente par a fi simple, dar, pe circuitul informaţiei în organizaţie sau pe traseul comunicării interpersonale, pot surveni o serie de perturbări. Comunicările organizaţionale şi interpersonale ascendente, orizontale şi descendente din organizaţia militară întâmpină dificultăţi datorită anumitor bariere ce produc filtraje, blocaje, distorsiuni şi bruiaje atât în transmiterea, cât şi în recepţionarea informaţiei. Aceste fenomene se produc în orice tip de organizaţie, având în cea militară unele nuanţe, particularităţi datorită specificului acesteia. Dintre factorii care produc perturbaţii, în procesul de comunicare, în cadrul orga nizaţiei militare sunt de reţinut: gradul militar, logica incertă, greşelile gramaticale, "vorbăria excesivă", eşecul luptei pentru feed back, stilul liderului militar.ş.a. Pentru minimalizarea efectului acestor factori, în procesul de comunicare, pe lângă cunoaşterea lor este necesar ca liderul militar să aibă în vedere o serie de acţiuni şi atitudini personale, care să-i ofere posibilitatea corectării şi eficientizării actului său de comunicare.

Gradul militar, este prioritar în lista factorilor cu caracter de obstacol în comunicarea cu specific militar. Gradul militar şi exercitarea unei funcţii de comandă (nu trebuie neapărat să fie ierarhic superioară) se află mai mult sau mai puţin şi în "haloul" creat de ceea ce psihologii numesc "sindromul puterii".
Posibilitatea de a comanda un grup de oameni, indiferent de mărimea lui, poate naşte uneori, tendinţele autoritare, mentalităţi "superioare" şi comportamente cu accente de duritate. în ultimă instanţă, controlul şi frânarea acestor atitudini sunt asigurate de standardele de cultură al celui în cauză, care îi oferă premisele unui dialog neîngrădit de orgolii sau de dorinţa de a părea superior. Legat de aceasta, nu este lipsit de interes să se abordeze şi aspectul limită, care se manifestă uneori în comunicarea interumană, cu preponderenţă în dialog.
Nu orice discuţie, schimb de replici este un dialog autentic, ce se poartă pentru o idee spre îmbogăţirea spirituală, sau în scopul soluţionării unei probleme. Sunt încrucişate de replici care trec unele pe lângă altele fără să se întâlnească şi să se influenţeze reciproc, semănând cu contrapunerea a două
monologuri.

Explicaţia constă în faptul că oamenii intră în dialog numai atunci când partenerul are idei asemănătoare cu ale sale şi care, parafrazându-l pe Helvetius, respectă spiritul celuilalt proporţional cu sprintul pe care îl are.
Aceasta conduce la ideia că noi trebuie să rămânem în mod constant, noi înşine, să fim direcţi, sinceri si respectuoşi cu toată lumea.
Să facem astfel încât gradul să nu producă omisiunea de comunicare. Aceasta deoarece în organizaţia militară, încrederea reciprocă dintre militari, de care depind toate celelalte, care asigură sprijinul fizic şi psihic atât de necesar coeziunii şi cooperării interumane şi organizaţionale, poate fi menţinută numai printr-o minte deschisă şi printr-o încredere deosebită în discuţia liberă.

Logica incertă. Un document scris clar şi cu punctuaţie corectă sau un discurs realizat într-un limbaj elevat devin, atunci când rigoarea lor logică este incertă, un lucru neplăcut de receptat. Datorită acestui fapt este necesar să structurăm logic informaţiile pe care dorim să le transmitem şi să respectăm regulile organizării comunicării scrise ori vorbite. Spre exemplu, cuvântări, informaţii sau rapoarte dezlânate, fără scopuri bine precizate fac comunicarea lipsită de eficienţă şi conduc la scăderea autorităţii liderului.

Greşelile gramaticale. Problemele limbii revin în exclusivitate celui ce redactează un document scris ori susţine un discurs. Chestiunile gramaticale nu se atribuie calculatorului ori dactilografiei ci sunt ale autorului comunicării. Orice îndoială asupra corectitudinii gramaticale sau lexicale trebuie soluţionată personal, prin apelul la manualul de gramatică, sau la dicţionare (explicativ, de neologisme, etc).
„Vorbaria”. Pentru mulţi participanţi la comunicare vorbăria este o adevărată boală, un fel de "epidemie "cu una ori cu o combinaţie a următoarelor simptome: cuvinte mari, pretenţioase, prepoziţii lungi, jargon şi multă diateză pasivă. Cu eforturi însă această tendinţă în care pot aluneca unii lideri militari poate fi înlăturată îndeosebi prin eliminarea excesului de cuvinte mari, scurtarea propoziţiilor şi a frazelor lungi, eliminarea jargonului şi prin folosirea diatezei active.

Eşecul luptei pentru feed-back. în comunicarea organizatională şi interpersonală. Cunoaşterea câştigată prin feed-back este esenţială. Dar ideea de feed back nu este prea comodă când vorbim sau scriem în contextul relaţiei dintre şefi şi subordonaţi. De aceea, lupta pentru feed-back nu este uşoară, dar poate fi foarte instructivă şi aduce satisfacţii acelora care doresc să-şi aextindă capacitatea de comunicare. Dacă se comunică ceva, cei cărora le este adresată comunicarea vor fi întrebaţi despre problemele neclare sau dacă au înţeles bine ceea ce s-a transmis. Dacă ne găsim în postura celui ce ascultă, vom cere repetarea informaţiilor esenţiale, în caz că există vreo îndoială. Nu trebuie să existe reticenţă din nici o parte privind elucidarea aspectelor echivoce.

într-o reacţie omenească firească, cel întrebat va fi plăcut impresionat de dorinţa noastră de a înţelege exact sensul comunicării care s-a făcut. Feed-backul este o comunicare care ne ajută să ne direcţionăm munca şi comportamentul, pemitându-ne să verificăm dacă ne-am atins scopul propus. Astfel el ne comunică atunci când ordinele şi instrucţiunile nostre sunt sau nu înţelese, ne arată că argumentelor avansate le lipsesc relevanţa necesară sau evidenţiază când comportamentul nostru nonverbal contrazice ceea ce se spune verbal.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---