Personalitatea liderului militar în procesul comunicării este determinantă nu numai în binomul acesteia ci şi în eficienţa ei propriu-zisă.

Cu mult timp înainte de apariţia teoriei comunicării, Aristotel spunea că "cel mai puternic motor al cuvântării (comunicării n.n. ) este virtutea oratorului ". Maeştrii retoricii clasice au considerat eticul, valoarea psihică a oratorului, ca lucrul principal în comunicare. Desigur, problema este deosebită, cu atât mai mult pentru domeniul militar unde cel ce comunică în calitate de lider, trebuie să se distingă prin înalte calităţi morale şi de luptă , spirituale şi chiar fizice.

In general, domeniul militar solicita liderului profesionalism desăvârÅ Ÿit, moralitate profesională ÅŸi personală, nivel ridicat de cultură, calităţi ÅŸi abilităţi fizice. Pe lângă acestea, liderul militar în procesul de comunicare, pentru a se bucura de succes, trebuie să facă dovada vocaÅ£iei, intenÅ£iei bine formulate, prudenÅ£ei, culturii profesionale ÅŸi generale, elocvenÅ£ei, înÅ£elegerii oamenilor, elasticităţii în gândire, intransigenÅ£ei în situaÅ£ii limită, puterii de convingere.

Vocaţia, nu este o aptitudine simplă, cel chemat să exercite profesiunea de militar are în faţă dificultăţi nebănuite şi numai o intenţie bine formulată şi un talent desăvârşit îi oferă posibilitatea să le depăşească şi să le domine.
"A fi cu vocaţie înseamnă a fi dăruit de natură, în gradul cel mai înalt", spunea C. Rădulescu Motru. Vocaţia militară, vocaţia de lider este însăşi dispoziţia sufletească a celui în cauză pentru a îmbrăţişa cariera armelor, pentru a se angaja cu toată fiinţa sa în slujba interesului general al apărării patriei.

Vocaţia, ca predispoziţie trebuie susţinută permenent de o voinţă puternică, de o ambiţie şi dorinţă îndreptate către o autoperfecţionare continuă. Moralitatea liderului, şi îndeosebi moralitatea profesională determină şi condiţionează de asemenea succesul în comunicare. Ea este definită ca atitudinea pozitivă a liderului faţă de sistemul militar, de intenţia şi de dorinţa sa de respectare şi aplicare în practică a legalităţii, fiind susţinută de corectitudine şi un înalt nivel al pregătirii profesionale. Toate acestea conferă autoritate formală şi informală liderului militar, asigurând unitate de concepţie şi acţiune, dintre vorbă (comunicare) şi faptă în activitatea sa cotidiană, pe scurt credibilitatea comunicării, a mesajului.

Intenţia bine formulată, este strâns legată de cele mai sus. Liderul militar, trebuie să fie pătruns de intenţii pozitive privind activitatea celor pe care îi are în subordine, de calitatea, de eficacitatea actului de comunicare pe care îl promovează, de locul şi rolul său în cadrul sistemului căruia îi aparţine.

Intenţia, este percepută rapid de către subalterni şi colaboratori, astfel că aceasta poate deturna conţinutul mesajului oricât de realist şi concret ar fi, dacă nu este bine formulată. Prudenta în comunicare este conexă riscului asumat, astfel că liderul nu trebuie să se erijeze în extravaganţe coloristice de comunicare şi nici într-o detaşare excesivă de actul comunicării. El se va identifica cu mesajul său în literă şi spirit, fără exagerări, prudenţa obligându-l să înţeleagă pe cel căruia i se adresează, să pătrundă în conştiinţa lui, să nu-i înjosească personalitatea prin atitudini stresante, ameninţătoare, prin injurii. Liderul militar, în procesul comunicării formale va evita discriminările, atacurile răutăcioase, ilaritatea dispreţuitoare şi ş.a. Lipsa de prudenţă în comunicare poate minimaliza efectul acesteia până la anulare.
Cultura personală a liderului militar, oferă acestuia capacitatea de a extrapola în procesul comunicării un spectru conceptual larg, de a conferi actului său prestanţă şi putere de pătrundere, capacitate de persuasiune. Argumentul ştiinţific nu poate fi expus fără un nivel ridicat de cultură, aceasta fiind de fapt un argument al argumentului.

Elocventa sau puterea de persuasiune, este facultatea spirituală a liderului militar, prin care acesta se face capabil să comunice altora, prin cuvinte şi semne, gândurile de care este pătruns astfel încât şi ascultătorii săi să fie capabili de convingere şi de a se hotărî la fapte. însuşirea aceasta, proprie liderului, nu constă numai în frumuseţea stilului ci în puterea sa sufletească de a convinge pe cei cărora li se adresează. Pentru a fi elocvent, liderul militar trebuie să cunoască şi să însuşească un stil oratoric de comunicare şi să fie pătruns de litera şi spiritul mesajului său.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---