Orice teorie a comunicării presupune evidenţierea şi inventarierea diferitelor domenii în care conceptele sale vor putea fi aplicate. între acestea sunt de reţinut: limbajul verbal, limbajul non-verbal, mass-media, cultura, telecomunicaţiile, informatica ş.a. Evidenţierea diversităţii şi multitudinii domeniilor nu face decât să îmbogăţească şi mai mult conceptul de comunicare. Ele evidenţiază ceea ce este comun, nemodificabil tuturor dar şi specificitatea fiecăruia.

Analiza sistemelor de semnificare şi a limbajului dobândeşte o pondere importantă în studii de sepecialitate prin ligvistică. Limbajul era considerat ca "mijloc de comunicare prin exceienţă", iar lingvistica drept fundament al teorie i comunicării. Unanim recunoscut este faptul că limbajul ocupă un loc important în societate, în instituţiile sale, în întreaga viaţă. Anchete ale specialiştilor ("Etude sur l'emploi du temps et les activities de persones", Centre d'Etude des Supports de Publicité, CE.S.P., 1979) evidenţiază, de exemplu, că un francez petrece zilnic mai mult de 4 ore vorbind. Peste 20 % din populaţie se întreţine vorbind între orele 0900 - 2100, iar între 1200 - 1800 procentul este de 37%. Comunicarea nu înseamnă doar limbajul verbal, comunicarea nu are numai acest suport, ci mai există scrierea unei scrisori, citirea unui ziar sau a unei cărţi, ascultarea radioului, vizualizările de emisiuni TV sau filme de cinema în care este descoperit atât limbajul scris cât şi cel oral. De aceea, durata activităţilor de comunicare zilnică este, după aceiaşi specialişti, de 10-11 ore. Mai mult, dacă se va admite că şi concepţiile, gândurile şi ideile noastre sunt structurate tot prin limbaj, atunci se poate spune că nu avem aproape nici un moment lipsit de comunicare, deoarece sunt numeroşi autori care spun că şi visele sunt comunicare.

În acest context, limbajul este, prin excelenţă, un mod de comunicare, dar nu singurul. El este adesea însoţit de ambiguităţi, de redundanţe. F. Saussure a fost cel care a sesizat posibilitatea utilizării metodelor lingvisticii şi alte metode de comunicare, lăsând proiectul unei "teorii generale a sistemelor de semnificare" pe care o numim "semiologie" sau "semiotică".

În acest context semiotica, ca ramură a logicii simbolice, se ocupă cu studiul general al semnalor şi al comunicării, prin intermediul acestora. Problema raportului lingvistico-semiorică, a priorităţii uneia sau alteia, a raportului dintre limbaj şi alte sisteme de comunicare a rămas mereu o chestiune de dezbatere între diverşi teoreticieni ai domeniului.

Ca atare se admite că aportul lingvisticii este considerabil, .dar nu poate acoperi întreaga sferă a comunicării iar semiotica vine să completeze aportul acestora la comunicare, fiind înţeleasă ca sintexa semantică, pragmatică.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---