Una din primele condiţii, care se impune în realizarea comunicării o constituie necesitatea desfăşurării ei. Majoritatea comunicărilor realizate de catre oameni sunt esenţiale. Ele ar putea fi, probabil făcute folosind mai puţine cuvinte, mai puţină hârtie sau într-un timp mai scurt, dar în general sunt necesare. Sunt situaţii însă, când, unele părţi ale comunicării nu sunt foarte necesare, ba chiar sunt redudante. în acest sens, este important din partea fiecarui participant la comunicare să stabilească canalul prin care comunică şi ceea ce este necesar să comunice. Redundanţa în comunicare presupune irosirea iinipiilui dar şi abaterea atenţiei de la ceea ce este esenţial în comunicare. Orice tip de comunicare se află sub incidenţa unuia sau a combinaţiei dintre trei obiective generale: a direcţiona, a informa şi a convinge.

În general, nu este greu de determinat obiectivul primar pe care îl are comunicarea, iar odată precizat scopul se poate aprecia exact pe ce trebuie accentuat. De regulă, o comunicare directă accentuează pe "'ce este" de făcut; scrisul sau vorbirea cu caracter informativ evidenţiază "cum" trebuie făcut acel ceva. În comunicarea în conducere, nu trebuie exagerat cu amănuntele academice care pot deveni la un moment dat elemente redundante.

Aproape toate comunicările care se fac în domeniul conducerii, au obiective simultane sau care se suprapun. Unii oameni susţin că aproape tot ce opunem sau scriem este proiectat să convingă, adică să se obţină de la o persoană anume sau de la un grup, să acţioneze într-un timp mai lung sau mai scurt. în orice caz, odată stabilit scopul general al comunicării, este necesar ca în continuare să fie identificat obiectivul specific. Pe parcursul comunicării, trebuie ll existe permanent o corelaţie între timpul destinat acesteia şi exprimarea obiectivului. Dacă timpul nu este corelat cu comunicarea obiectivului atunci cand auditoriul va fi derutat pentru că el nu va sesiza care este acesta, urmând ca pe durata comunicării să-1 determine singur. Dacă nu poate fi comprimat într-o propoziţie sau frază, atunci scopul final nu va fi îndeplinit. Când, se face o comunicare managerială se va urmări permanent obţinerea răspunsului la Întrebarea: "Ce se doreşte ca auditoriul să facă în urma comunicării?"

Răspunsul la această întrebare trebuie să constituie obiectivul specific al celui care face comunicarea. Nu se va trece mai departe, în conţinutul comunicării, fără a se face acest lucru. Odată rezolvată această problemă, există un obiectiv concret, lucid care va filtra, direcţiona şi clarifica eforturile liderului militar (comandantului).
Acesta trebuie afişat la loc vizibil, iar redactarea oricărui material trebuie să se raporteze la el.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---