Orice act de comunicare, are cel puţin două tipuri de auditoriu: unul aflat la sfârşitul emiterii şi altul aflat la sfârşitul recepţiei comunicării. De cele mai multe ori în conducere, se vorbeşte pentru organizaţie, pentru un compartiment funcţional. Atunci când se vorbeşte în calitate de stat majorist, de comandant, de şef militar pentru structurile subordonate, trebuie realizată concordanţa dintre conţinutul comunicării şi obiectivele structurilor organizaţionale în cauză. Analizând auditoriul pe timpul pregătirii comunicării, se cer răspunsuri la întrebări cum sunt:
-Ce se promite organizaţiei (şefului) prin comunicare?
-Ceea ce se afirmă este în consens cu filosofia curentă?
-Este deranjat cineva de ceea ce s-a scris ori s-a spus?
-Cine trebuie să coordoneze aceasta?
-Structura organizaţională mai are şi alte obiective care pot fi introduse cu abilitate

In cadrul acestei comunicări, deşi ele nu pot avea un efect imediat în cadrul acţiunii?
Se pot obţine răspunsurile la aceste probleme generale punând o serie de întrebări specifice despre cel care prezintă (realizează) comunicarea, astfel:
-Care îi sunt punctele de vedere asupra problemei?
-Care îi este stilul (rezervat? umorist? subtil? candid? înşelător? îşi asumă riscul?)
-Cum scrie sau vorbeÅŸte persoana?
-Vor fi analizate scrierile vechi, verificate, rapoartele vechi întocmite de persoana în cauză.
-Când se analizează auditoriul, poate apare o nouă serie de întrebări:
-Cum este de aşteptat să reacţioneze acesta (auditoriul) la această comunicare?
-Cu ce auditoriu avem de-a face: receptiv, cald, ostil?
-Cât de mult este deja familiarizat cu subiectul?
-Ce fundamente educaţionale şi ce experienţă profesională are?
-Ce ton ar fi mai nimerit? Cald? Sobru?
-Mesajul se adresează unui căpitan ori unui sergent ? Ce informaţii ar fi necesare pentru a se putea înlesni comunicarea cu respectivul?
Răspunsurile la acest gen de întrebări sunt greu de dat. Maeştrii în arta comunicării abordează analiza auditoriului cu ceea ce se numeşte "interes".

Privind problema din toate punctele de vedere şi luând în considerare toate resursele de inteligenţă, ei realizează că, a omite sau a judeca greşit ceva, ar putea afecta reuşita lor în acţiunile ce vor urma.

Pentru fiecare lider militar (comandant), constituie o cerinţă mai mult decât necesară dezvoltarea priceperii profesionale de a îndeplini acele cerinţe ale comunicării care pun probleme.

Problema exigenţei faţă de sine şi faţă de ceilalţi în comunicare, reprezintă una din condiţiile de bază ale unei comunicări eficiente. Un individ care comunică şi care este bine dotat din punctul de vedere mental, poate să îşi dezvolte un "al şaselea simţ" în ceea ce priveşte excluderea acelor capcane în comunicare, care umbresc transmiterea mesajului.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---