Ethos-ul comunicării derivă din răspunderea înţelesului. Prin comunicare se dobândeşte comuniune, aderarea la ceva. Cauza la care se aderă, la care este invitat partenerul să adere poate fi disimulată. Interlocutorul poate fi corupt printr-o plasare strategică în categoriile sale mentale, obligându-l să asculte şi să urmeze raţionamentele, să judece cu instrumente şi argumente diferite, propria cauză uneori alta decât a lui.

Există şi înşelătorii deliberate puse în slujba adevărului deoarece preluând argumentele celuilalt, prin duplicitate şi cu ajutorul măştii, interlocutorul poate fi ascultat şi urmărit. Prestigiul omului care vorbeşte, aşează din start actul de convingere p e un podium, proporţional cu succesul acestuia.

Disimulările autodemască pentru că în actul de comunicare argumentele ce nu ating ţinta se întorc precum bumerangul la cel care îl lansează, căci cel care comunică se comunică. Dar, dincolo de arta oratorică se află mereu contextul favorabil oferit de elemente psihologice şi morale. Deci, pentru ca în comunicare partenerii să-şi atingă scopul este nevoie de priceperea, motivaţia şi dorinţa sinceră a acestora.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 18 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---