Există, după cum se ştie, oameni cărora nu le place să conducă, preferând să fie conduşi. Dacă ajung, totuşi, şefi, în anumite situaţii obţin rezultate bune întrucât respectă personalitatea şi demnitatea celorlalţi (pentru că ei, la rândul lor, simt nevoia acestui respect), sunt receptivi la propunerile şi sugestiile altora.

Alţi oameni vor să conducă cu orice preţ, fac eforturi deosebite pentru a ajunge în funcţii de conducere şi utilizează toate mijloacele posibile pentru a păstra postul ocupat. Asemenea şefi devin în timp aroganţi, preocupaţi prioritar de satisfacerea exigenţelor superiorilor, se poartă dur cu oamenii, până la urmă pierd contactul cu problemele r eale, devin ineficienţi, se compromit ,şi trebuie schimbaţi.

Există şi a treia categorie de oameni, care nici nu refuză să conducă, dar nici nu fac orice să ajungă în posturi de conducere. Se apreciază că, din rândul acestora, provine cel mai mare număr de conducători buni, capabili, eficienţi, deoarece privesc sarcinile de conducere ca pe toate celelalte îndatoriri, ca pe ceva care trebuie învăţat, însuşit, deprins şi practicat cu seriozitate şi principialitate. Şeful din această categorie nu va manifesta rezerve faţă de capacitatea şi posibilităţile subalternilor, va practica metoda delegării de autoritate, va avea încredere în colaboratori.încrederea în oameni reprezintă o atitudine fundamentală în actul de conducere. Ea reprezintă o motivare extrem de puternică şi este influenţată mai mult de fapte, decât de vorbe, şi necesită un timp îndelungat pentru a fi realizată, dar poate fi distrusă foarte repede.încrederea reciprocă şi comunicarea deschisă se află în strânsă legătură. Comunicarea ce se bazează pe sinceritate şi onestitate contribuie la evitarea percepţiilor greşite.

Practica a demonstrat că atunci când şefii au încredere în subalterni, aceştia muncesc cu plăcere, oricât de dificile ar fi sarcinile primite.
încrederea în oameni nu înseamnă toleranţă faţă de lipsuri şi greşeli, nu presupune renunţarea la exigenţă şi control, încrederea în oameni reprezintă, în acelaşi timp, un factor indispensabil al coeziunii colectivului.

Atitudinea de neîncredere apare şi datorită unei interpretări greşite a autorităţii şi fermităţii în conducere. Sunt unii şefi care, odată cu comunicarea sarcinii, înfăţişează şi măsurile coercitive ce se vor lua în cazul neîndeplinirii ei. Alteori, dispoziţia este dublată de numeroase precizări, explicaţii şi atenţionări, care creează celui ce primeşte sarcina sentimentul neîncrederii în competenţa sa.
Dacă cel care conduce îşi cunoaşte propriile slăbiciuni şi face eforturi să le învingă, stilai său de conducere se va perfecţiona. Se consideră că nu trăsăturile de caracter pozitive sunt cele care îi ridică pe oameni, ci capacitatea de a-şi învinge slăbiciunile.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---