Pentru a înţelege mai bine titlul acestui articol trebuie să începem prin a defini noţiunea de democraţie şi principiile după care a funcţionat în decursul timpului.

Democraţia – formă de organizare şi de conducere politică a societăţii care proclamă principiul exercitării puterii de către popor.

Primele forme de organizare şi conducere democratică datează din orânduirea comunei primitive odată cu apariţia ginţilor şi triburilor.
Treptat, pe măsura progresului realizat în viaţa economică şi socială s-a înfăptuit unirea triburilor pe baza comunităţii etnice, lingvistice şi spirituale într-o organizaţie politică statală.

Formele de manifestare a democraţiei în perioada respectivă au constat în elaborarea unei legislaţii care prevedea anumite drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor, creearea unui mecanism care să asigure alegerea liberă a organelor de conducere a statului.

Democraţia se bazează pe următoarele principii organizatorice:

a) Creearea unui cadru legislativ şi adoptarea constituţiei, în care să fie prevăzute principiile generale de organizare şi conducere, drepturile şi libertăţile, îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, autorităţile publice, rolul şi structura lor;

b) Separarea puterilor în stat: puterea legislativă să aparţină unui for ales liber de către toţi cetăţenii (parlamentul); puterea executivă a administraţiei de stat obligatorie trebuie să emane de la puterea legislativă sau parţial să fie aleasă direct de popor; puterea judecătorească, în funcţie de condiţii poate să emane de la forul legislativ sau să fie aleasă de cetăţeni.

c) Existenţa unui mecanism politic care să asigure condiţii pentru exercitarea dreptului cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în organele de conducere centrale şi locale ale statului;

d) Libertatea de organizare a cetăţenilor în asociaţii profesionale independente faţă de stat în parti de politice prin care să garanteze alternative reale de conducere a ţării.

e) Existenţa unor mijloace de informare în masă care să se manifeste liber, fără ca puterea de stat să impună o anumită linie pe baza unei cenzuri;

f) Confruntarea diferitelor poziţii politice privind organizarea şi conducerea ţării să se facă pe baza unui dialog deschis, sincer, argumentat.

g) Valorificarea cu discernământ a tradiţiilor democratice din ţara respectivă şi a experienţei altor ţări în creearea unei societăţi democratice;

h) Organizarea şi conducerea democratică a societăţii să cuprindă toate domeniile vieţii sociale, atât la nivel macrosocial cât şi la nivel microsocial.

Din demersurile asupra conceptului am reţinut un ansamblu de criterii în analiza democraţiei;

a) Criteriul majorităţii sau regula majorităţii;
b) Criteriul guvernării de către popor;
c) Cetăţenii – reprezintă elementul în cel mai înalt grad distinctiv pentru o democraţie. Noţiunea de cetăţean, figura cetăţeanului, a fost impusă de mişcarea democratică contemporană.

Drepturile omului nu se creează. Ele preexistă oricărei legislaţii şi spre deosebire de oricare alte drepturi – nu pot fi abrogate de nici o legislaţie.
Legislaţia nu poate face decât să le respecte sau să le încalce.

O serie de drepturi nu se rezumă la proclamarea lor, ci trebuie să implice şi existenţa mijloacelor tehnice susceptibile să le realizeze.
_{sursa imaginii : peacecouncil.net}

---

Tag-uri: educatie, democratie, comunitate, politica, societate, popor, putere, libertate, drepturi, cetateni

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 November '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---