Fiecare om luptă împotriva anonimatului cu mijloacele şi metodele pe care le posedă, le cunoaşte mai bine, ori le consideră mai sigure. Anonimatul nu place decât asceţilor orientali şi lupilor singuratici. Când dorinţa de afirmare socială depăşeşte limitele obişnuite, avem de-a face cu o deviere de personalitate, în sens negativ, de cele mai multe ori.

Sunt încă mulţi în jurul nostru plini de ambiţii, roşi de invidie, care nu sunt croiţi pentru a fi şefi, dar care deja ocupă o asemenea poziţie pe care au obţinut-o pe căi necinstite, în virtutea obiceiurilor moştenite de la fanarioţi, de la tot neamul „ciocoilor" autohtoni !

Asemenea indivizi sunt plini de venin, folosesc în mod cu rent „arma criticii", văd cu multă uşurinţă defectele, dar nu se pricep deloc să descopere calităţile semenilor.
In societatea noastră s-a încetăţenit o falsă idee că numai poziţia socială şi averea te pot face fericit. Din această rătăcire este greu să revii la ideea de adevăr, de dreptate, de afecţiune şi respect. Vechiul sistem, prin modul incorect de organizare a vieţii sociale, a transformat pe mulţi oameni în leneşi şi le-a inoculat idei şi concepţii contra muncii.
Trăim într-o vreme în care adevărul nu este nici iubit, nici căutat. Adevărul este din ce în ce mai des înlocuit cu interesul şi utilitatea şi, mai ales, cu setea de putere.
Efortul de reflexie cu privire la actul de conducere în societate nu poate să ducă la recunoaşterea complexităţii sale raţionale şi practice. Se simte o enormă lipsă de oameni care să se străduiască în slujba semenilor, tot atât cât se străduiesc în
interesul personal.

Problema conducerii nu poate fi pusă la modul abstract, ci numai la modul practic, iar unitatea de măsură nu poate fi decât eficienţa în realizarea sarcinilor. Sfera domeniilor asupra cărora operează conducerea este extrem de largă, cuprinzând, de fapt, toate activităţile omeneşti. Conducerea este o relaţie socială prin care unui individ i se atribuie putere şi autoritate, care astfel capătă dreptul de a direcţiona activitatea unui grup.

învăţarea şi, ulterior, adaptarea unei metode de conducere începe mai întâi cu lucruri mici, căci şi lucrurile mari încep prin a fi mici, şi de la puţinul puţin, omul inteligent ajunge la multul mult.
Lucrurile care ajung repede la desăvârşire valorează mult, dar dăinuie puţin. Cerinţa însuşirii ştiinţei de a conduce eficient se pune în prezent, acut, în toate instituţiile şi organismele sociale.
Decizia, care este primordială în actul de conducere, este un act de creaţie, care presupune profesionalism, inteligenţă, stăpânire de sine, previziune şi cunoaşterea oamenilor şi a realităţilor.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---