Există subalterni buni de a fi conduşi, buni executanţi, dar na au responsabilitate şi iniţiativă, deoarece gândesc rău, aleg rău, nu sesizează esenţialul şi mereu se poticnesc în nechibzuinţă.

Totodeauna trebie să ştii că cei mai nemulţumiţi oameni sunt ignoraţii.
Subalternii tineri acceptă cu uşurinţă competiţia, asumarea responsabilităţii personale, confruntarea de idei şi resping uniformitatea, colectivismul şi autoritatea liderului „care nu greşeşte niciodată".

Cu tinerii trebuie răbdare. Timpul îi vindecă de juneţe, care de cele mai multe ori este un beteşug, decât avantaj. Cei în vârstă au mai multă judecată şi au voinţa întărit ă. Ei vor cădea des în păcatul de a da sfaturi multe şi inutile.
Dar şi pentru unii, şi pentru alţii, nu este de uitat că mai curând se lipeşte letargia de omul sănătos decât sănătatea de omul bolnav.
Sufletul omului se hrăneşte cu satisfacţii morale şi orice progres pe care-1 face un subaltern, orice faptă bună, merită a fi apreciată. In felul acesta subalternul este ajutat să progreseze.

Subalternii se străduiesc să devină simpatici în faţa persoanelor care-i atrag din diferite motive şi aproape toţi evită confruntarea cu cei mai puternici.
Când şeful este nou, toată lumea speră că acela ce începe să fie mai bun decât cel care a sfârşit, oricât de bun a fost acesta, iar liderul nou este tentat să urmeze un drum întrutotul opus trecutului ; în primul rând, din dorinţa de a-şidepăşi înaintaşul.
Dacă această opoziţie s-ar manifesta doar împotriva greşelilor, ar fi lăudabilă, dar de cele mai multe ori devine monstruozitate, manifestându-se împotriva a tot şi a toate. Din acest motiv este mai sănătos să respecte obiceiurile bune introduse de înaintaş, iar dacă găseşte abuz, să procedeze, cu mare tact işi cuminţenie, la înlăturarea lui, dând chiar el exemplu.
Competenţa formează oameni, iar incompetenţa îi transformă în monştri. De când este lumea, pe cel mai harnic îl însufleţesc gloria şi succesul, iar pe leneş odihna şi nemunca.

Incompetenţa unui subaltern provine adeseori din modul cum a fost angajat sau promovat. Angajarea sau promovarea la întâmplare pune pe individ, de cele mai multe ori, într-un post căruia cu greu îi poate face faţă. Rezultatele lui mediocre, în loc să fie puse pe seama incompetenţei, sunt considerate rezultatul unui caracter dificil, a lipsei de voinţă sau, pur şi simplu, a lenei.
Uneori, un subaltern competent, odată promovat, nu poate suporta singurătatea care însoţeşte în mod inevitabil un post de răspundere şi se învârte mereu printre subalterni, bârfind şi glumind cu ei, stânjenindu-i în activitatea lor, intervenind tot timpul cu sfaturi. In acest fel, subalternii lui devin permanent hărţuiţi şi ineficienţi.
Incompetentul ambiţios, de regulă, suferă depresiuni nervoase, ulcere şi insomnii. Un ulcer, emblemă a succesului social, nu este decât rezultatul unei ambiţii exagerate.
Acţiunile oamenilor au, de obicei, un mobil ascuns şi adevărat şi unul mărturisit, dar neadevărat.

Trebuie să ai puterea intuitivă de a descoperi cu uşurinţă mobilul neafirmat şi, în acelaşi timp. să nu te superi niciodată şi să acţionezi cu bună credinţă.
Subalternii iubesc şi ţin foarte mult la salvarea aparenţelor. Dar sunt destui şefi care îşi impun voinţa ameninţând şi criticând, mustrându-şi public subalternii, călcând pe orice simţire a acestora, fără să gândească la reacţiile pe care le provoacă. O clipă de judecată, câteva vorbe bune, o sforţare sinceră de a ne stăpâni pe noi şi a înţelege pe ceilalţi, sunt salutare întotdeauna.
Un subaltern tratat ca un om capabil şi cinstit va fi măgulit de încrederea şefului şi va încerca întotdeauna să o merite. Când ierarhia şefilor este îndoielnică, subalternii nu-şi pot etala niciodată adevărata valoare, iar rezultatele bune sunt numai întâmplătoare.

Pentru a semăna cu idealul pe care-l poartă în ei înşişi, oamenii sunt gata, de cele mai multe ori, să facă sacrificii.
Când .vrei să influienţezi pe cineva este bine să faci anei la bunele sale sentimente. Pe toţi îi tentează posibilitatea de a-şi dovedi valoarea. Toate competiţiile se bazează pe aceasta şi nu au alt mobil decât dorinţa de a întrece pe alţii.
Om fără calităţi nu există, şi până şi cei mai răi, au o pată de lumină şi o umbră de omenie, iar acestea trebuie descoperite si scoase în faţă.

Dar caracterul competiţional al vieţii nu trebuie să fie o junglă. De când este lumea, legea şi morala au făcut societatea curată şi din acest motiv trebuiesc cultivate în societate.
Pentru oricine este pus în situaţia de a conduce pe alţii este bine să existe un „proiect de subaltern" după cum, şi subalternul, în mod sigur, are o atitudine conturată despre cum ar trebui să fie propriul conducător.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---