Foarte mulţi oameni s-au gândit cel puţin odată sau şi-au dorit să aibă puterea de a citi gândurile celorlalte persoane, de a le cunoaşte cele mai intime secrete. Fiecare dintre noi ne dorim la un moment dat să ştim ce doreşte persoana de lângă noi sau la ce se gândeşte atunci când este tăcută. Nu trebuie neapărat să deţii puteri magice pentru a cunoaşte aceste lucruri. Tot ce trebuie să faci este să analizezi îndeaproape unele semne pe care însăşi acea persoană le transmite fără să vrea, prin limbajul corpului ei. Rolul cel mai important al vorbirii nu este acela de a transmite informaţii, ci de a stabili o relaţie. Doi oameni care nu pot vorbi unul cu celălalt nu au nici o bază pentru construirea unei relaţii. Prin deschidere si impartasire, poti transforma un străin într-un prieten.

Categoria non-verbala reprezinta partea cea mai importanta a comunicării. Cincizeci şi cinci la sută din totalul mesajului transmis este alcătuit din expresii non-verbale. De fapt, comportamentul tău non-verbal poartă în sine mai multă greutate decât cuvintele pe care le rosteşti. Limbajul pe care îl folosim nu este alcătuit numai din cuvinte, ci şi din gesturile pe care le facem în timp ce vorbim, tonul pe care îl avem, emoţiile şi sentimentele pe care le transmitem etc. Limbajul non-verbal mai poartă denumirea şi de limbaj al trupului. Poţi să transmiţi mesaje puternice, fără ca măcar să deschizi gura: degetul îndreptat acuzator către celălalt, rotirea ochilor sau o privire pătrunzătoare. Alte mesaje pline de putere sunt transmise dacă îţi ţii mâinile încrucişate peste piept, dacă stai cu mâinile pe şolduri şi cu picioarele îndepărtate sau dacă pleci în timpul unei conversaţii.

Toate aceste mesaje non-verbale nu au cum să nu fie observate de interlocutorul tău, ele dând dovadă nu numai de lipsă de interes, dar şi de o proastă creştere şi de lipsă de respect faţă de cealaltă persoană. A evita contactul vizual, a nu răspunde atunci când ţi se vorbeşte, a te trage înapoi atunci când eşti atins şi încă o mulţime de alte atitudini non-verbale, toate acestea vorbesc mai tare decât cuvintele. Fiecare dintre ele în parte are în sine o putere ucigătoare.

În procesul de comunicare contează totul, până şi cea mai insignifiantă grimasă sau cea mai discretă inflexiune a vocii. Înălţimea vocii, volumul ei, tonul, ritmul de vorbire, numărul şi lungimea pauzelor, bâlbâitul, intensitatea şi emoţia exprimate de voce, toate acestea dau mesajului o însemnătate mai presus de cuvintele în sine. Un cuvânt este un cuvânt, dar modul în care el este recepţionat depinde de modul în care este spus. Unele mesaje sunt atât de încărcate de conotaţii emoţionale, încât neagă realitatea a ceea ce s-a spus, contrazicând fără drept de apel cele spuse de interlocutor.

Vocea noastră contează foarte mult atunci când ne aflăm într-o discuţie. Ea poate să fie mai importantă decât cuvintele însele pe care le rostim. Supranumită şi melodia conversaţiei, vocea noastră poate fi tare, blândă, aspră şi mânioasă sau dulce şi mângâietoare. Tonul vocii, care reprezintă treizeci şi opt la sută din mesajul transmis, îl poate atrage pe partenerul tău către tine sau îl poate îndepărta. Alături de comunicarea non-verbală, el poartă în sine partea cea mai importantă a oricărui mesaj rostit, adăugând mesajului o dimensiune total diferită. Doi oameni pot spune aceeaşi frază şi totuşi, mesajul fiecăruia dintre ei este transmis şi recepţionat în mod diferit, datorită intonaţiilor diferite ale vocii, care însoţesc mesajul fiecăruia dintre ei. Putem da unul dintre cele mai elocvente exemple pentru a susţine aceste afirmaţii. Atunci când îi spui partenerului „te iubesc” într-un mod lipsit de pasiune, sec, fără sentiment, acesta va simţi imediat că declaraţia ta reprezintă numai nişte cuvinte fără conţinut. Pe de altă parte, dacă partenerul tău aude un „te iubesc” spus din toată inima, într-un mod drăgăstos şi însoţit de o mângâiere, cuvintele îi vor merge la suflet.


Înţelesul oricărei propoziţii poate fi modificat în funcţie de modul în care este accentuat fiecare cuvânt. O mare parte din ceea ce numim comunicare greşită apare din cauza atitudinii noastre fată de tonul vocii sau fată de stilul de vorbire. Stilul poate fi evaluat în termenii semnalelor trimise - viteza cu care vorbeşte cineva, caracterul strident, zgomotos, sau blândeţea vocii, intonaţiile folosite şi, în aceeaşi măsură, modul în care ne alegem cuvintele.

Cuvintele transmit informaţii, dar modul în care sunt rostite aceste cuvinte - volumul, ritmul, accentuările - imprimă mai multă greutate mesajului transmis de cuvinte (38% din impact). Tonul de tachinare, nuanţa de umor, intonaţia acuzatoare, pot exprima prietenie, fericire sau mânie. Aceste caracteristici ale vocii îi spun celeilalte persoane dacă trebuie să se apropie sau să se retragă.

In limbajul corpului fiecare persoană are la dispoziţie peste 700.000 de "cuvinte". Cele mai bune decodificatoare ale acestor cuvinte sunt femeile. Acestei capacităţi i se mai spune şi "intuiţie feminina". Pe de alta parte, specialiştii au ajuns la concluzia că femeile se şi exprimă mult mai limpede decât bărbaţii. Studiile efectuate la Harvard arată că fetele învaţă să vorbească mai devreme decât băieţii, articulează mai bine cuvintele şi îşi însuşesc un vocabular mai bogat, comparativ cu băieţii de aceeaşi vârstă.

Sursa Imaginii - blog.esl.ch

---

Tag-uri: voce, gesturi, comunicare, non-verbala

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 13 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---