S-a afirmat şi este recunoscut că între două persoane comunicarea nu se limitează numai la schimburi de natură verbală, după cum nici chiar la nivelul comunicării orale semnificaţiile nu rămân neinfluenţate de elemente de natură paralingvistică precum intonaţia, mimica, gestica. Oamenii nu vorbesc doar prin cuvinte, ci o fac şi prin corpul lor, prin obiecte, prin organizarea spaţiului şi timpului, elemente denumite de unii autori ca "limbajul silenţios". Un astfel de limbaj prezintă şi anumite trăsături ale limbajului verbal, având calitatea de a fi un cod arbitrar, dar este şi expresia unei culturi, specificitatea acesteia.

Mijloacele de expresie, asemenea celor ale artei şi literaturii, se află cuprins e atât în comunicarea interpersonală şi comunicarea de masă. Dacă în comunicarea de masă este suprimat contactul dintre emiţător şi receptor, în comunicarea culturală se stabileşte acest contact prin intermediul unor opere care circulă într-un public mai mult sau mai puţin numeros. Cultura tradiţională, care include ansamblul mijloacelor de exprimare în domeniu, rămâne prestigioasă numai în măsura în care publicul larg apelează la ea, cu regularitate constantă. Ea înglobează literatura dar şi producţiile sale (bibliotecile, ediţiile intregi etc), artele plastice dar şi muzeele sau creaţiile şi reproducerile, muzica dar şi compoziţiile, practica muzicală, concertele, înregistrările pe disc, casete, spectacole, atât pe cele de teatru cât şi de sunet şi lumină, dansuri etc. Cultura este în strânsă legătură cu învăţământul, care are menirea de a transmite mesajele ei dintr-o generaţie spre alta.

Cultura este un sistem de valori permanente. Privită astfel, cultura de masă este o subcultură, dar comunicarea de masă completează cultura tradiţională, aducând forme noi de expresie, cu valori specifice, dând naştere la o nouă cultură, care poate fi egală culturii tradiţionale. Analiza comunicării de masă a determinat redescoperirea unor vechi tehnici de exprimare, aşa cum este retorica din care se va naşte neoretorica şi retorica noilor mijloace, care va sta la temelia unei prime schiţe de teoria comunicării. Invers, experienţa culturii de masă, a determinat descoperirea sau reînnoirea unor metode de studiere a culturii tradiţionale. Noile mijloace, noile mass-media, asemenea videotecilor dau utilizatorilor un rol activ. Ele permit cercetarea sistematică a unei informaţii ce corespunde unei anumite nevoi. De asemenea, noile mijloace sporesc apoi rolul scrisului, reintroduc imaginea în secvenţe organizate şi manevrabile, care revalocizează într-un anume fel cultura clasică bazată pe scris şi pe capacitatea intelectuală.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---