Sunt termeni pur tehnici, între limbaj şi maşinism, necesari doar pentru a înţelege mecanismul comunicării.

Emiţătorul = cel care transmite comunicarea; receptorul = cel care primeşte un mesaj; mesajul = conţinutul educativ al informaţiei transmise; secvenţa de semnale pe care emiţătorul o trimite către receptor, alcătuite din elemente cunoscute de ambii parteneri; codul = formula convenită; tipul de semnale utilizat; canalul = (tv., radio): mediul prin care mesajul ajunge de la emiţător la receptor (telefon, fax, poştă electronică etc); contextul = împrejurarea în care se face transmiterea, aspectul la care se referă mesajul.

Însuşirea temeinică a acestor termeni noi ne va ajuta la o comunicare rapid ă şi eficientă.

FUNCŢIILE COMUNICĂRII - Stabilesc tehnic scopul comunicării, care este transmiterea unor cunoştinţe şi emoţii. Ea poate fi făcută pe cale artistică sau ştiinţifică, apelând la diferiţi senzori umani.
În raport de scopul urmărit comunicarea artistică poate avea o funcţie emotivă şi una poetică.

a) Funcţia emotivă a limbajului, stabileşte o relaţie între o anumită formă lingvistică şi situaţia în care aceasta este folosită şi receptată.

Comunicarea transmite emoţii în diferite mesaje, care presupun următoarele funcţii ale limbajului: 1) funcţia expresivă = raportarea la forma de emitere; 2) funcţia interogativă = sau de apel, care se stabileşte în raport cu destinatarul căruia ne adresăm; 3) funcţia de reprezentare = stabileşte relaţia dintre emiţător şi mediul înconjurător.

b) Funcţia poetică a limbajului se referă la formele de comunicare artistică (în opoziţie cu aceea non-artistică) şi are următoarele caracteristici: 1) conotativă = se referă la semnificaţiile noi pe care le primeşte cuvântul în context; 2) caracterul individualizat = expresiv, prin unicitate, cu un sens mai bogat, metaforic şi figurat; 3) sensul multiplu al aceluiaşi cuvânt = derivă din caracteristica a doua, referindu-se la raportul din context al cuvântului.

Funcţia poetică a limbajului este caracteristică doar stilului funcţional beletristic, acesteia subordonându-i-se funcţia cognitivă, realizându-se astfel o formă specifică de comunicare, în cadrul funcţiei artistice.

c) Funcţia metalingvistică este centrată pe cod, prin care se controlează cuvintele folosite, discutându-le înţelesul sau forma, pentru a favoriza perceperea lor corectă.

d) Funcţia fatică este centrată pe canal, prin care se controlează menţinerea contactului între interlocutori. Este o funcţie care domină comunicarea la distanţă, pentru a evita unele perturbări ale canalului.

Cunoaşterea funcţiilor comunicării şi aplicarea lor tehnică intră deja într-o formă a specializării moderne.

---

Tag-uri: functiile comunicarii

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---