"Gestul oratorului variază după tonalitatea dicţiunii cu care-şi rosteşte discursul sau după însuşi caracterul cuvântării sale.

Il cităm în acest sens pe Cicero:
"Oratorul işi va regla mişcările astfel încăt să nu aibă nimic excesiv în acţiune. Va evita să alerge spre tribune. Nu va pleca capul alene; nu va gesticula cu degetele şi nu se va servi de ele ca să bată tactul. Faţă de mişcările corpului, va avea şi mai multă grijă să observe. Va întinde braţul, dacă va vorbi cu forţă; îl va strânge dacă ia un ton mai dulce.
în afară de voce, figura este cea care completează acţiunea. Oratorul e dator să-şi supravegheze cu îngrijire mişcarea och ilor, căci dacă fizionomia este oglinda sufletului, ochii sunt interpreţii lui... "(Cicero: "Despre orator " XVIII)

Dacă Cicero era preocupat de "mişcările corpului" şi recomanda oratorului să le observe cu deosebire, explicaţia trebuia căutată în faptul că, la cei vechi, vorbitorii când se urcau pe rostrii, adică pe tribune, apărau auditoriului întregi şi cea mai şovăială a piciorului, nervozitatea paşilor făceau să se ghicească teama, timiditatea şi uneori chiar nesinceritatea celui care vorbea.

O regulă însemnată în atitudinea vorbitorului este aceea de a-şi privi în faţă ascultătorii. Este normal ca toţi cei care ascultă să vrea să vadă în special ochii

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 28 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---