Liderii din categoria celor tiranici suferă de un complex de inferioritate, deoarece au o educaţie limitată, cu toate că sunt blindaţi de diplome. Au mania de a participa la fel şi fel de recepţii şi activităţi oficiale care nu au nimic cu sarcinile lor de serviciu.
Au o mare sete de putere şi, de regulă, toţi cei din jurul lor le poartă resentimente ; el ia toate deciziile de unul singur şi nu are încredere în nimeni, chiar şi atunci când îşi consultă formal ajutoarele.

Manifestă obsesia de a păstra controlul asupra a tot ce se întâmplă şi de a-şi menţine superioritatea în tot soiul de probleme. Au talentul şi priceperea de a apune şefilor sau celor de la care pot avea interese, ceea ce aceştia vor să audă. Posedă tehnica tergiversării, iar când li se propune ceva concret, care să le forţeze decizia, folosesc formule ca : „să mai vedem...", „să mai analizăm...".
Manifestă, de regulă inteligenţă şi capacitate de exprimare ambiguă şi aparent au idei coerente, dar cei ce stau permanent în apropierea lor sesizează că repetă aceleaşi teme generale în faţa celor cu care intră în contact, care de cele mai multe ori le aud pentru prima oară şi chiar se lasă impresionaţi, pe când ceilalţi sunt dezamăgiţi de lipsa de creativitate, lipsă de cunoştinţe şi limitele liderului.
Când stai de vorbă cu un asemenea lider, nu trebuie să îi iei în seamă vorbele, ci să te gândeşti la faptele lui. Ei nu preţuiesc oamenii, cum fac cei mai mulţi dintre noi. Pentru ei, ceilalţi nu sunt decât nişte unelte, de care se folosesc spre a se menţine îşi a se ridica.

Lucrurile făcute sub oblăduirea lor sunt socotite oa un progres şi li se datorează numai lor. Consideră că subalternii nu realizează ceea ce face el pentru ei. Au obiceiul de a dădăci tot timpul, crezându-se izvorul întregii înţelepciuni.
Sunt deosebit de abili în jocul „divide et impera" şi se irită grozav la orice acţiune ostilă. Nu pun preţ pe prietenie şi nici nu pot avea prieteni. Pentru greşelile proprii găsesc mereu „ţapi ispăşitori".

Subalternii sunt ţinuţi „în şah" prin intimidare, frică, nesiguranţă şi prin constrângere, fiind astfel obligaţi la ascultare aproape totală. Cei consideraţi periculoşi pentru propriul scaun sunt adversari de care tot timpul vor încerca să se descotorosească, în colectivul de muncă vor crea un climat irespirabil, rămânând veşnic surzi la nevoile şi aspiraţiile oamenilor din subordine. în colectivităţile conduse de asemenea lideri se ajunge la decădere, la bacşiş, corupţie şi necinste, toate impuse din necesitatea de a supravieţui. Toată lumea se teme de ce se petrece în culise. Se aplică deviza „Capul plecat sabia nu-i taie", cu care au supravieţuit românii. „Dar cu umilinţă lanţu-l în-covoaie" vom adăuga în mod necesar, spre nenorocirea noastră morală.

Conducătorii amintiţi mai sus vor înăbuşi curajul şi vor căuta să-şi menţină poziţia prin ameninţări, ceea ce duce la deprimarea subalternilor.
Liderii abuzivi sunt barneni fără lumină şi credinţă in suflet : ei nu cred nici în om şi nici în Dumnezeu, nu pricep nimic din propria existenţă şi nu înţeleg nimic din viaţă, sunt mici la suflet, intoleranţi, trăiesc de azi pe mâine, preocupaţi numai de grijile mărunte ale momentului, de mici târguieli şi ambiţii, nu descoperă în haosul timpului linia de conduită corectă, sunt ulceraţi de ambiţii, ticăloşiţi, stăpâniţi de invidie, această rugină a capetelor pustii.
Cu asemenea conducători, oamenii se vor revolta. Cea mai sensibilă coardă este demnitatea. Când este atinsă, şi cel mai paşnic individ se revoltă.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---