Sistemele pentru grupurile sociale şi sanitare navale trebuie să asigure, pentru pasageri şi echipaj, apa potabilă, apa de spălare pe corp, apa de mare pentru spălarea obiectelor sanitare, precum şi evacuarea peste bord a apelor uzate şi dejecţiilor, respectând normele sanitare navale şi convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL 73/78).

După funcţiile lor, sistemele pentru grupurile sociale şi sanitare se împart în instalaţii: de alimentare cu apă (potabilă, tehnică, sărată), respectiv de evacuare a reziduurilor (scurgeri, canalizare).

Principial, un sistem pentru grupurile sociale şi sanitare cuprinde: tancuri de depozitare (apă potabilă, apă tehnică), pomp e (centrifugale, turbionare, manuale), filtre (cu sită, din material spongios, bactericide), armături, hidrofoare, casete de distribuţie, aparate de măsură şi control, distilatoare.

Instalaţiile de alimentare cu apă asigură prezenţa apei potabile şi tehnice la bord, pentru diverse nevoi ale navei. Dimensionarea lor şi complexitatea fiecărei instalaţii depind de tipul navei, capacitatea şi autonomia ei.

Instalaţiile de apă potabilă sunt destinate pentru păstrarea rezervelor şi pentru alimentarea cu apă potabilă a consumatorilor din bucătării, careuri, posturi de comandă şi încăperi medicale. Apa potabilă trebuie să fie dulce, curată, transparentă şi să nu conţină microorganisme sau substanţe dăunătoare omului. La bordul navelor apa potabilă poate proveni dintr-o reţea urbană sau dintr-o instalaţie proprie de desalinizare, care prelucrează apa. Pentru navele maritime cu zonă de navigaţie nelimitată, consumul specific de apă potabilă este normat la maxim 30 l/om zi. Rezervele de apă potabilă ale unei nave trebuie să asigure consumul de apă pentru cel puţin 7 zile.

Instalaţiile de apă tehnică în scop sanitar sunt destinate pentru păstrarea rezervelor şi pentru alimentarea cu apă de spălare pe corp a personalului din cabine de locuit, băi, spălătorii, careuri, posturi de comandă şi încăperi medicale. Instalaţiile de apă tehnică trebuie să fie autonome şi să nu comunice cu instalaţiile de apă potabilă. Apa pentru spălare trebuie să fie apă obţinută dintr-o reţea proprie sau prin desalinizarea apei de mare. Constructiv, instalaţia de apă tehnică este similară instalaţiei de apă potabilă, putând fi executată unitar pe navele cu consumatori de apă reduşi. În această situaţie, calitatea apei tehnice trebuie să îndeplinească condiţiile impuse apei potabile. La navele maritime cu zonă de navigaţie nelimitată, norma de consum specific de apă tehnică este de 70 l/om zi. În cazul sistemului unitar, consumul specific de apă trebuie să fie de 100 l/om zi.

Instalaţiile de alimentare cu apă de mare în scop sanitar asigură apa necesară spălării WC-urilor şi pisoarelor. Instalaţia nu necesită tancuri de depozitare a apei, constând doar din pompe, tubulaturi, tancuri de consum şi armături. În scopul reducerii greutăţii instalaţiei, la unele nave alimentarea cu apă de mare în scop sanitar se realizează prin instalaţia de stins incendiul cu apă care funcţionează permanent alimentând consumatorii.

Instalaţiile de evacuare a reziduurilor cuprind circuitele de scurgeri sanitare şi pe cele de evacuare a dejecţiilor.

Instalaţiile de scurgeri sanitare evacuează apele duşurilor, băilor, lavoarelor, spălătoarelor şi spaţiilor în care sunt transportate animale vii. Reziduurile sanitare sunt colectate într-un tanc de scurgeri şi apoi evacuate fie direct peste bord, fie într-un tanc de colectare.

Instalaţiile de canalizare asigură evacuarea apei provenite de la WC-uri, băi şi duşuri. Apa reziduală de la WC-uri este colectată în tancuri separate, de unde este evacuată peste bord sau în tancuri speciale prevăzute cu ejectoare. Apele uzate şi dejecţiile evacuate peste bord se tratează în instalaţii speciale, dotate cu dispozitive care împiedică deversarea lor necontrolată. Dacă apele uzate se dezinfectează prin clorinare, cantitatea de clor liber din apele uzate deversate peste bord nu trebuie să depăşească 5 mg/l. Instalaţia pentru tratarea apelor uzate trebuie să respecte normele sanitare aflate în vigoare. Navele care nu sunt dotate cu instalaţii de tratare a apelor uzate sunt prevăzute cu instalaţii de colectare şi mărunţire a dejecţiilor, cu posibilităţi de evacuare peste bord după dezinfectare, în zonele permise, în barje colectoare special amenajate sau în rezervoare staţionare amplasate la mal.

În scopul asigurării condiţiilor optime şi a confortului pentru echipajul navei, instalaţiile din sistemul sanitar trebuie să îndeplinească următoarele norme:

• cantitatea zilnică de apă dulce necesară şi care trebuie asigurată pentru un om este de 30 l;
• apa dulce se păstrează la bord în tancuri speciale cu pereţii interiori protejaţi cu lapte de ciment sau în tancuri anticorosive;
• tubulaturile şi armăturile pentru apă potabilă se execută din oţel zincat;
• generatoarele de apă distilată, care funcţionează cu agent de evaporare (apă sărată) direct din mare, nu vor fi puse în funcţiune lângă ţărm, porturi, canale, la mai puţin de 12 Mm, pentru a preîntâmpina infectarea apei tehnice produse.
În vederea obţinerii apei dulci din apa de mare, există mai multe metode consacrate: electrodializa; ultrafiltrarea-osmoza inversă; congelare-topire; distilare.

Articol scris de Alexandru Pintilie

---

Tag-uri: sisteme navale, grupuri sanitare, ambarcatiuni

---

Categorie: Arhitectura Navala  - ( Arhitectura Navala - Archiva)

Data Adaugarii: 13 January '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---