Prima ambarcaţiune utilizată de om a fost trunchiul de copac, propulsat iniţial cu ajutorul palmelor, iar mai târziu cu ajutorul unor prăjini, a permis traversarea apelor nu prea adânci. Prin alăturarea mai multor trunchiuri de copac s-au obţinut plutele, mai stabile şi mai încăpătoare, care au apărut acolo unde existau cursuri de apă, râuri şi lacuri mari, în zone bogate în copaci înalţi, trestie, papirus, bambus sau stuf obişnuit.

Astfel, se remarcă luntrea monoxilă (piroga), construită iniţial dintr-un trunchi de copac scobit, apoi din piele, cu o stabilitate mai mică decât in cazul plutei, dar uşor de manevrat şi propulsat, putând naviga în largul mărilor şi oceanelor.

Caiacul, una din primele ambarcaţiuni puntate, era construită din piele întinsă pe o osatură alcătuită din fanoane de balenă, ulterior învelişul şi osatura fiind executate din lemn.

Canoia, denumită şi canadiană, era construită din coajă de mesteacăn cusută cu rădăcini de conifere fierte în prealabil în apă şi întinsă pe o osatură rigidă executată din lemn, propulsia fiind realizată cu ajutorul unei rame scurte, denumită pagae.

Piroga dublă, era construită din două luntre de aceleaşi dimensiuni, legate între ele prin traverse rezistente. Propulsia se asigura cu ajutorul unei vele executate din fibre vegetate, înălţată pe un catarg, iar în lipsa vântului, cu ajutorul pagaei.

Autor : Alexandru Pintilie

---

Tag-uri: ambarcatiuni, nave

---

Categorie: Arhitectura Navala  - ( Arhitectura Navala - Archiva)

Data Adaugarii: 01 July '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---