Instalaţia de apă tehnică are rolul de a produce apa tehnică la bordul navei, necesară fie pentru instalaţia de răcire a motoarelor sau alimentarea căldării, fie în scop sanitar, pentru alimentarea duşurilor, spălătoriilor şi a bucătăriei.

Apa tehnică este nepotabilă, fiind obţinută prin distilarea apei sărate în instalaţii speciale. Navele cu autonomie mare au la bord distilatoare sau generatoare de apă distilată (GAD). Apa tehnică poate fi păstrată în tancuri structurale sau nestructurale.

În principal, producerea apei tehnice se realizează la bordul navelor româneşti cu ajutorul distilatoarelor tip ATLAS şi NIREX. Ambele distilatoare funcţionează cu vacuum, utilizând abur sau apa de răcire a motoarelor principale.

O parte din apa de răcire din circuitul închis al motorului principal, de temperatură (60...65) 0C este trimisă printre tubulaturile unui vaporizator, încălzind apa sărată din tubulaturi la (35...45) 0C.

Vacuumul necesar pentru înlesnirea vaporizării este format şi menţinut cu ajutorul ejectoarelor care asigură valoarea vacuumului în proporţie de (95...98). Eventualii stropi de apă, antrenaţi ascendent datorită presiunii dinamice mari, sunt reţinuţi de separator, iar aburul format trece prin condensator unde i se schimbă starea de agregare. Agentul secundar al condensatorului este apa de mare din circuitul deschis de răcire a motorului principal. Apa de mare circulă prin tubulaturile condensatorului, printre acestea circulând aburul vaporizatorului. Un ejector este racordat la condensator, el extrăgând aerul şi gazele din distilator, pentru a menţine vacuumul necesar temperaturii de evaporare, citită la termometrul T. Al doilea ejector drenează saramura şi stropii de apă reţinuţi de deflectorul separatorului de picături. Fluidul de lucru al ejectoarelor este apa sărată, furnizată de pompa de alimentare. Pentru a împiedica depunerea sărurilor, debitul pompei de alimentare se alege de (3...4) ori mai mare decât debitul apei vaporizate. Apa distilată este evacuată din condensator cu ajutorul pompei de circulaţie. Salinometrul măsoară concentraţia de săruri de clor şi dirijează apa fie spre tancul de depozitare, dacă concentraţia de săruri este sub (10...15) mg NaCl/l apă [1], fie este returnată în distilator prin deschiderea armăturii electromagnetice.

O condiţie importantă a generatoarelor de apă distilată este aceea că ele trebuie să lucreze numai în mare deschisă şi cât mai departe de locurile poluate. Totuşi, în condiţiile navelor cu autonomie mare şi destinaţie diferită, se impune ca rezerva de apă tehnică să fie suficientă şi când nava este în staţionare. În acest caz, generatoarele pot funcţiona cu agent de încălzire de la căldare, iar apa pentru distilat va fi preluată din tancuri speciale.

Pentru a obţine apă potabilă din apă distilată, aceasta este supusă unei tratări bactericide, după filtrare sau tratare cu carbonaţi de calciu ori magneziu, prin trecerea printr-un câmp de radiaţii ultraviolete.
Bibliografie:
[1] Ion C. Ioniţă ş.a. Instalaţii navale de bord. Construcţie şi exploatare. Bucureşti, Editura Tehnică, 1992.

Articol scris de Alexandru Pintilie

---

Tag-uri: nave, ambarcatiuni, instalatie, apa tehnica

---

Categorie: Arhitectura Navala  - ( Arhitectura Navala - Archiva)

Data Adaugarii: 13 January '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---