Fac parte din categoria instalaţiilor care folosesc mijloace chimice, având rolul de a trimite asupra focarului de incendiu un strat de spumă chimică în scopul izolării incendiului de aer.

Spuma este o structură alveolar-peliculară dispersată, formată dintr-o aglomerare de bule de gaz, separate între ele prin pelicule relativ subţiri de lichid şi poate fi considerată o emulsie concentrată de gaz într-un lichid. Ea poate fi obţinută în urma unei reacţii chimice sau prin introducerea mecanică a unui gaz într-un lichid. Pentru obţinerea unei structuri alveolar-peliculare stabile în timp, în lichide se introduc substanţe spumogene.
Substanţele spumogene permit stabilizarea structurii alveolar-peliculare şi întârzierea distrugerii ei. Introducerea substanţelor spumogene micşorează tensiunea superficială a lichidului, ceea ce încetineşte subţierea şi ruperea peliculelor lichide. O caracteristică importantă a substanţelor spumogene este factorul de spumare, care reprezintă raportul dintre volumul de spumă şi volumul amestecului de apă cu substanţa spumogenă. Spuma obţinută trebuie să se menţină fără urme vizibile de deteriorare în timp, cel puţin 30 min.
Structura alveolar-peliculară a spumei determină o densitate relativ mică a acesteia faţă de orice produs petrolier, fapt ce o face larg utilizabilă pentru stingerea incendiilor produselor petroliere de toate tipurile. Stingerea unui incendiu cu spumă trimisă la suprafaţa unui lichid arzând este eficientă întrucât pelicula sa lichidă răceşte stratul superficial al lichidului ce arde şi îl izolează faţă de oxigenul din aerul înconjurător. Având un coeficient de termoconductibilitate redus, spuma îngreunează transmiterea căldurii de la nucleul flăcării la lichid şi ieşirea vaporilor de lichid în zona de ardere, De asemenea, spuma trimisă la suprafaţa unei substanţe care arde, exercită o influenţă mecanică asupra flăcării.
După modul de obţinere a spumei, există instalaţii de stingere: cu formare interioară a spumei, respectiv cu formare exterioară a spumei.
Instalaţiile cu formarea interioară a spumei sunt utilizate pentru stingerea incendiilor de proporţii relativ reduse, în compartimentele de maşini, pentru reziduuri petroliere, aparataj şi maşini electrice.
Instalaţiile cu formarea exterioară a spumei sunt utilizate în special pentru stingerea incendiilor în tancurile de marfă ale petrolierelor şi în compartimentele de maşini-căldări de dimensiuni mari.
Stingătoarele aerospumă pot fi: portative, respectiv staţionare.

Stingătoarele aerospumă portative sunt manevrate manual, debitele lor fiind limitate la 8 mc/min spumă [1]. Sunt utilizate pentru stingerea incendiilor în încăperile nedestinate transportării produselor petroliere.

Stingătoarele aerospumă staţionare sunt amplasate pe platforme sau direct pe punte, debitele de spumă ajungând la (100...150) mc/min [1].
_{Bibliografie:
[1] Ion C. Ioniţă ş.a. Instalaţii navale de bord. Construcţie şi exploatare. Bucureşti, Editura Tehnică, 1992.}

Autor : Alexandru Pintilie

---

Tag-uri: nave, ambarcatiuni, instalatie, incendiu, spuma

---

Categorie: Arhitectura Navala  - ( Arhitectura Navala - Archiva)

Data Adaugarii: 22 July '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---