Functionarea Separatoarelor Fara Autodescarcare

Procesul de purificare. După ce separatorul a fost pornit şi a ajuns la turaţia de regim, tamburul de separare este umplut cu apă. Acest aport de apă, la începutul separării, este necesar deoarece funcţionarea corectă a tamburului în procesul de purificare necesită existenţa unui lichid de etanşare în spaţiul de reziduuri, înainte de admisia combustibilului de tratat. Dacă nu s-ar introduce apă în interiorul cupei, combustibilul admis ar fi refulat în exterior prin spaţiile prevăzute pentru evacuarea apei murdare.

După ce tamburul s-a umplut cu apă, preferabil la aceeaşi temperatură cu cea a combustibilului, se începe operaţiunea de introducere a combustibilului prin partea superioară a tamburului.

Combustibilul dislocă o cantitate de apă din cupă până ce se stabileşte un anumit nivel şi o anumită zonă de separaţie între combustibil şi apă. Această zonă este verticală iar poziţia ei faţă de axa de rotaţie este dată de raportul greutăţilor specifice ale lichidelor prezente în tambur. Este esenţial pentru procesul de separare ca această zonă să fie în dreptul găurilor existente pe discurile de separare.
Forţa centrifugală divide amestecul într-o componentă uşoară, purificată, care se mişcă de-a lungul suprafeţei inferioare a discurilor către spaţiul de evacuare. Unghiul corect de înclinare a discurilor şi suprafaţa lor bine şlefuită, permit reziduurilor solide să se mişte uşor către spaţiul de reziduuri. Această mişcare produce simultan şi o autocurăţire a discurilor.

Combustibilul purificat, precum şi apa scoasă din combustibil, sunt descărcate în mod separat prin tubulaturi independente în tancurile respective. Reziduurile solide rămân în spaţiul de reziduuri ale cupei sub forma unor depuneri pe pereţii verticali ai acesteia.

În procesul de purificare este recomandat adaosul de apă curată la aceeaşi temperatură cu cea a combustibilului. Prin adaosul de apă, particulele uşoare, precum şi urmele acide dăunătoare, sunt spălate şi evacuate din separator odată cu apa murdară. Acest mod de lucru permite o mărire a intervalului de timp între două spălări şi două demontări succesive ale separatorului, precum şi scăderea riscului de coroziune.

Procesul de clarificare. Se deosebeşte de cel de purificare prin faptul că majoritatea impurităţilor care trebuie separate sunt solide. În acest scop se foloseşte acelaşi tambur şi acelaşi set de discuri ca la purificare. Singura deosebire este aceea că la partea superioară a tamburului se montează un inel de etanşare care închide orificiul de evacuare al apei murdare. În cazul clarificării, nu mai este necesară introducerea apei de etanşare a tamburului la începutul operaţiei de separare, de data aceasta etanşarea fiind executată mecanic prin inelul de etanşare. În rest, procesul de clarificare decurge în mod identic cu cel de purificare, reziduurile solide fiind adunate în spaţiul de reziduuri, iar combustibilul clarificat fiind refulat în exterior.
Separatoarele fără autodescărcare, la care curăţirea camerei de separare se face manual, sunt eficiente în cazul în care conţinutul de impurităţi solide al lichidului de separat este relativ mic. În cazul în care acest conţinut este mare, separatoarele simple nu mai sunt eficiente deoarece spaţiul de reziduuri se umple foarte repede şi instalaţia trebuie oprită în mod frecvent pentru curăţire.

Vezi si:
FamousWhy.ro Forum
FamousWhy.ro Forum

---

Tag-uri: separatoare, combustibil, purificare, reziduri

---

Categorie: Arhitectura Navala  - ( Arhitectura Navala - Archiva)

Data Adaugarii: 14 December '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---