Dezvoltarea rapidă a tehnicii din ultima parte a secolului al XIX-lea a determinat schimbări substanţiale în industrie în general, aceste progrese influenţând şi industria navală.
Apariţia motorului cu ardere internă şi apoi a turbinei cu gaze a reţinut atenţia constructorilor navali, care le vor utiliza din ce în ce mai frecvent, spaţiul mult redus ocupat de combustibilul lichid avantajând considerabil creşterea capacităţii de transport.
În această etapă intervine o specializare mai accentuată a navelor, o diferenţiere vizibilă între navele destinate navigaţiei maritime şi a celei pe apele interioare.
Navele pentru transportul de mărfuri cunosc în prezent o specializare accentuată care
le condiţionează dimensiunile principale, dotările cu instalaţii şi mecanisme, amenajările, etc. Ele alcătuiesc majoritatea navelor care navigă pe apele globului pământesc.
Ca tendinţe principale în construcţia navelor de pasageri se remarcă creşterea deplasamentului, saltul producându-se într-un interval scurt, care poate fi exemplificat numai prin câteva cazuri semnificative: în anul 1922 nava engleză „Majestic†depăşeşte 35000 t, în 1929 în Germania se termină construcţia transatlanticului „Bremen†de 51800 t, în 1935 constructorii francezi lansează la apă pachebotul „Normandie†de 83400 t, englezii dau o replică în
1938 cu „Queen Elisabeth†de 83670 t, ca apoi în 1968, în condiţiile serioasei concurenţe din partea transportului aerian, tot în Anglia să fie lansat la apă pachebotul „Queen Elisabeth II†de 65000 t.
Pentru pescuit se realizează nave specializate de diverse tipuri şi mărimi, dintre care se menţionează traulerele şi navele de bază care asigură o valorificare importantă a resurselor mărilor şi oceanelor, cuprinzând toate fazele, de la pescuire până la prelucrarea finală.
Un pas important în construcţiile navale îl constituie utilizarea energiei nucleare la propulsia navelor, fapt ce le sporeşte considerabil autonomia de marş.
Soluţii constructive diferite de cele clasice apărute într-o etapă recentă sunt reprezentate de navele cu aripi portante şi navele pe pernă de aer, construcţii relativ mici destinate transportului de pasageri, mărfuri uşoare, servicii speciale şi altor scopuri speciale.
În perspectiva dezvoltării construcţiilor navale pe plan mondial sunt de aşteptat perfecţionări viitoare multiple prin adoptarea unor soluţii economice pentru dezvoltarea unor probleme de propulsie, micşorare a rezistenţei la înaintare.
Mărirea dimensiunilor şi tonajul navelor moderne realizate pe principii dinamice de plutire pe aripi portante şi în mod deosebit a navelor pe pernă de aer, sunt considerate de specialişti ca nave ale viitorului apropiat.
Actuala criză economică mondială va determina mutaţii calitative care vor conduce la continua dezvoltare şi perfecţionare a construcţiilor navale, datorită faptului că navele constituie mijlocul de bază de transport cel mai economic pentru comerţul internaţional.