La fel ca şi procesele de creştere şi dezvoltare (caracteristice copilăriei şi adolescenţei) şi procesul de îmbătrânire se caracterizează printr-un număr mare de modificări specifice, în plan structural şi funcţional. Numeroşi factori au condus în ultimele decenii la abordarea multilaterală şi multidisciplinară a procesului de îmbătrânire şi a bătrâneţii, perioadă a viţii numită vârsta a treia. Cercetările din ultimii 50 – 60 de ani au clarificat enorm de multe aspecte definitorii pentru îmbătrânire (în felul acesta delimitându-se şi dezvoltându-se domeniul geriatriei), dar în cele ce urmează nu vor fi reţinute decât chestiunile mai importante (subiectu l fiind mult mai vast), ce au legătură strictă cu problematica activităţii fizice la bătrâni.

Dimensiunea socială a îmbătrânirii este parte integrantă din procesul individualizat bio-medical şi psiho-social şi întregeşte viziunea unitară a elementelor din care se constituie procesul de îmbătrânire.

În contextul datelor referitoare la investigarea complexă a procesului de îmbătrânire, considerăm că poate fi apreciată îmbătrânirea socială a individului — ca membru al unor grupuri sociale organizate — prin funcţiile şi rolurile sociale ale individului. Când rolurile sociale se reduc ca număr sau ca intensitate de manifestare, sau când individul se află în imposibilitatea de a le îndeplini, se poate vorbi de un dezechilibru, de debutul îmbătrânirii sociale".

Îmbătrânirea socială —exprimată prin vârstă socială, poate reflecta gradul de integrare a individului şi este considerată ca un fenomen măsurabil prin indicatorii sociali ai poziţiei unui individ în ansamblul de muncă, sau activitatea de grup, a raporturilor inter personale, prin capacitatea de îndeplinire a rolurilor sociale în cadrul structurii sociale generale.

Pensionarea pentru bătrâneţe nu poate fi considerată ca moment al apariţiei îmbătrânirii sociale, ci ca debut al unui mod de viaţă modificat pe plan individual, ca prag psiho-social de restructurare a rolurilor sociale, de înlocuire a rolului primordial din perioada prepensionării prin roluri compensatorii, prin creşterea intensităţii rolurilor latente sau apariţia altora noi.

Criteriul de clasificare a indicatorilor sociali pentru evaluarea îmbătrânirii sociale îl constituie criteriul angajării, participării şi răspunderii sociale in sistemul şi rolurile sociale.

Indicatorii sociali de evaluare se grupează In două mari secţiuni:

a) roluri sociale dobândite, care dau cadrul de situare a subiectului în parametrii socio-economici, familial şi profesional şi

b) roluri sociale manifeste, care exprimă situaţia, reacţia individului pe plan social în sensul funcţiilor concret îndeplinite, examinat în raport cu timpul, perioada de desfăşurare, gradul de intensitate a manifestării. Aceste manifestări se corelează de cele mai multe ori cu starea sănătăţii individului şi cu caracterul îmbătrânirii biologice.
_{sursa imaginii - freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: batranete, varsta, boala

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 24 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---