Face parte din categoria instalaţiilor de stingere volumică a incendiului, reducând conţinutul de oxigen din încăperea protejată sub limita de 15% (la care încetează procesul de ardere).

Funcţionarea tuturor instalaţiilor de stingere volumică este periculoasă pentru oameni, fapt pentru care, ele nu se utilizează în încăperile de locuit şi serviciu. Pornirea instalaţiei este precedată obligatoriu de semnalizări de avertizare optică şi acustică.
Instalaţia reduce conţinutul de oxigen din încăperea protejată, înlocuindu-l parţial cu dioxid de carbon, inert la ardere. Se utilizează la stingerea incendiilor în încăperile diesel-generatoarelor de avarie, în magazii de substanţe expl ozive sau uşor inflamabile, lampisterii, magazii de pituri, magaziile de marfă şi compartimentele de maşini ale navelor cargo, tobele de eşapament etc.
Instalaţia de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon nu este admisă ca sistem de bază pentru magaziile de petrol întrucât, în cazul exploziilor, tubulatura sub presiune poate fi uşor avariată şi scoasă din funcţiune, rezervele de gaz fiind limitate la bordul navei.

Constructiv, instalaţiile de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon, pot fi:

• de înaltă presiune, pentru care se utilizează butelii de 40 litri la presiunea minimă de (125...150) bar;
• de joasă presiune, la care cantitatea necesară de agent stingător se păstrează într-un singur rezervor, la presiunea de lucru de 20 bar.

Dioxidul de carbon se foloseşte ca agent de stingere în stare lichefiată, păstrat în butelii din oţel cu capacitatea de 40 litri. Folosirea sa la stingerea incendiilor este preferată datorită următoarelor avantaje: nu este bun conducător de electricitate; nu deteriorează materialele incendiate; nu este influenţat de temperaturile coborâte; pătrunde profund în materialele care ard, întrucât este mai greu decât aerul.
Atât în butelii, cât şi în tubulatura de transport spre ajutaje, gazul trebuie să rămână în stare lichidă, trecerea în stare gazoasă declanşând o răcire puternică care ar putea provoca obturarea tubulaturii prin îngheţare.
În general, staţia de stingere cu dioxid de carbon a incendiilor dispune de cantitatea necesară unei singure intervenţii în încăperea de volum maxim. Într-o staţie nu se pot depozita mai mult de 1400 kg de dioxid de carbon. Dacă din calcule rezultă o cantitate mai mare de gaz, instalaţia va fi prevăzută cu două staţii.

În caz de incendiu, la punerea în funcţiune a instalaţiei, trebuie oprite ventilatoarele, pompele de combustibil şi arzătoarele din compartimentul incendiat. Se acţionează apoi sistemul de avertizare (pentru ca oamenii să părăsească urgent compartimentul), se închid comunicaţiile compartimentului cu exteriorul şi, în final, se lansează dioxidul de carbon.

Autor : Alexandru Pintilie

---

Tag-uri: instalatie, incendiu, dioxid de carbon, nave

---

Categorie: Arhitectura Navala  - ( Arhitectura Navala - Archiva)

Data Adaugarii: 22 July '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---