Educaţia pentru toţi copiii este o cerinţă fermă şi clară a epocii noastre, determinată de nevoile acute ale timpului prezent. În filosofia lumii moderne materializata în politicile educaţionale, internaţionale şi naţionale, se caută răspuns la întrebări fireşti care doresc să exemplifice îngrijorarea faţă de viitorul lumii. Procesul educativ trebuie să se adreseze tuturor şi să se concentreze pe soluţii rapide şi adecvate la adaptarea faţă de diversitatea şi unicitatea umană.

Studii recente arată că abandonul copiilor sub 5 ani continuă să fie o realitate crudă în România. Din 1990 mai multe reforme au avut în vedere serviciile de protecţie a copilului. Cu toate acestea, un număr mare de nou născuţi au fost abandonaţi în maternităţi şi în secţiile de pediatrie ale spitalelor.

Este ştiut faptul că îmbunătăţirea participării copiilor la grădiniţă conduce la o rată mai scăzută a abandonului şcolar în clasele primare. În România rata abandonului şcolar a crescut din anul 2000. Acesta poate fi un indiciu cu privire la faptul că din ce în ce mai mulţi copii trebuie înscrişi în grădiniţe.

În plus, rata abandonului şcolar în învăţământul obligatoriu este mare în rândul copiilor rromi. 12 până la 20% dintre copiii rromi abandonează şcoala în timpul învăţământului primar sau secundar.

Motivele pentru care rata înscrierilor este scăzută şi cea a abandonului şcolar este crescută în rândul copiilor rromi includ:

• Comunităţi izolate de rromi cu căi dificile de acces către şcoală;

• O dezvoltare economică scăzută în zonele cu concentraţie mare de rromi şi o situaţie financiară precară în multe dintre familiile de etnie rroma;

• Un număr mare de copii rromi folosiţi ca forţă de muncă;

• Lipsa de încredere a familiilor de etnie rroma în sistemul de educaţie;

• Lipsa de educaţie a părinţilor de etnie rroma în cele mai multe cazuri;

• Personal didactic necalificat în comunităţile rrome şi în şcolile cu populaţie majoritară rroma;

• Dificultăţi lingvistice şi culturale întâmpinate de copiii rromi în şcoală;

• Lipsa actelor de identitate;

• Mentalităţi discriminatorii a populaţie non-rroma faţă de rromi;

• Slaba înscriere a copiilor rromi în învăţământul preşcolar care contribuie la lipsa de încredere a acestora la intrarea în învăţământul primar.

Rata abandonului şcolar este de asemenea crescută în rândul copiilor din zonele rurale, în special la nivelul învăţământului secundar. Motivele abandonului şcolar crescut, în special în rândul copiilor din comunităţile rurale montane sunt: sărăcie extremă, lipsa mijloacelor de transport şi slaba motivaţie cu privire la câştigul economic ca rezultat al educaţiei. Slaba calitate a educaţiei în zonele rurale, datorată lipsei de personal didactic calificat, acţionează, de asemenea, ca un factor demotivant. În prezent se depun eforturi adecvate în vederea eliminării inechităţilor din sistemul de educaţie, în special pentru copiii rromi sau pentru cei din mediul rural, care fac parte din straturile cele mai scăzute din punct de vedere economic. Cu toate acestea, un impediment în calea realizării unui acces echitabil la educaţie pentru toate grupurile dezavantajate este costul relativ scăzut pentru educaţie.

Recent s-a implementat un program atotcuprinzător care are ca scop îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi creşterea accesului la educaţie în zonele rurale.
Au fost făcute unele progrese în ceea ce priveşte accesul în învăţământul preşcolar pentru copiii din grupurile dezavantajate şi grupurile minorităţilor, în special cei de etnie rroma. Totuşi, există încă o diferenţă mare între înscrierile copiilor preşcolari în general şi înscrierile celor proveniţi din grupurile vulnerabile.

Sunt necesare în continuare eforturi pentru îmbunătăţirea accesului acestor copii în învăţământul preşcolar. Sunt necesare mai multe programe de formare pentru cadrele didactice şi pentru personalul administrativ pentru a le da acestora cunoştinţe şi abilităţi în domeniul incluziunii sociale. De asemenea, creşterea cooperării şi comunicării între părinţi, cadre didactice şi membrii comunităţii ar sprijini creşterea accesului minorităţilor şi a altor grupuri dezavantajate în învăţământul preşcolar.

Noi sugeram câteva acţiuni care previn abandonul:

* Crearea condiţiilor necesare pentru cuprinderea cât mai de timpuriu în învăţământul de masă a copiilor din grupuri vulnerabile şi a copiilor cu nevoi speciale este esenţială pentru incluziunea socială. În acest scop este important să se asigure în grădiniţe un spaţiu adecvat, o formare specifică cadrelor didactice, personalului medical şi celui de sprijin.

* Dezvoltarea unor programe tip grădiniţa de vară, de cel puţin 45 de zile, pentru copiii din zone dezavantajate care nu au fost la grădiniţă şi urmează să fie înscrişi la şcoală în clasa I, ar îmbunătăţi accesul la educaţie al copiilor din grupuri dezavantajate. Următoarele acţiuni specifice sunt necesare în această direcţie:

- dezvoltarea de materiale curriculare pentru copiii care parcurg programul grădiniţei de vară;

- programe tip învăţământ la distanţă sau alte forme alternative de formare pentru cadrele didactice, mediatorii şcolari sau ajutorul de educatoare;

- extinderea Programului Naţional de Educaţie a Părinţilor în zonele dezavantajate, incluzând şi formarea cadrelor didactice de etnie rroma ca instructori de părinţi;

* Sunt necesare stimulente speciale pentru atragerea în sistemul de educaţie a copiilor din grupuri ale minorităţilor naţionale sau din grupuri vulnerabile prin furnizarea de:

- masă gratuită, rechizite etc.

- educaţie bilingvă, în special limba rromani pentru copiii rromi care alcătuiesc cel mai mare grup minoritar.

* Trebuie identificate problemele de sănătate mentală ale copiilor sub 6 ani din grupurile vulnerabile şi trebuie luate măsuri pentru prevenirea şi tratamentul lor prin:

- sesiuni de investigare a tuturor copiilor din instituţiile de educaţie timpurie;

- asigurarea participării în programele de intervenţie timpurie a tuturor copiilor în situaţie de risc;

- recomandarea unui program de consiliere în vederea urmării evoluţiei copilului sau a unui tratament pentru copiii care prezintă semne timpurii sau simptome privind sănătatea mentală sau probleme atipice de dezvoltare cum ar fi: autism, ADHD.

Utilizând tehnicile şi metodele educaţiei centrate pe copil, propunerile introduc un mediu motivaţional şi experienţial adecvat, experienţe de învăţare pozitive şi de calitate, capabile să mărească şansele de succes şcolar, motivaţie pentru învăţare şi să prevină abandonul şcolar; încurajează implicarea şi participarea părinţilor rromi la educaţia propriilor copii.

Prin înscrierea copiilor în circuitul normal de învăţământ şi prin aceste acţiuni vom oferi copiilor rromi şi celor din mediul rural posibilitatea unei integrări normale în societate şi şanse egale de plecare în atingerea scopurilor şi ambiţiilor personale.
_{Referinte :
*** Revista învăţământului preşcolar,1-2/2006
*** A şti pentru a opta, revista de informare a opiniei publice, 1-1991
Ciurea Ctin, Stoicescu V., Staicu V., Stoica R., Freone P., Învăţământul în zone defavorizate, EDP, Bucuresti
Găişteanu M., Psihologia copilului, Ed All, 2003
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: egalitate, discriminare, copii, educatie, gradinita, scoala, profesori

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 04 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---