Prevenirea degradării prin navigaţie a mediului marin, acţiune care se încadrează în ansamblul măsurilor de protejare a naturii, constituie obiectul Convenţiei internaţionale pentru prevenirea poluării de către nave, încheiată la Londra în 1973. Conform acestei convenţii [1] şi documentelor semnate ulterior în legătură cu ea, toate navele de peste 400 TRB sunt obligate să folosească instalaţii separatoare de reziduuri petroliere astfel încât, în apa evacuată peste bord, conţinutul de hidrocarburi să se menţină sub anumite valori limită.
Pentru purificarea uleiurilor şi combustibililor, la bordul navelor se utilizează separatoare centrifugale cu paleţi, ale căror debite nu depăş
esc (1...10) t/h, acestea fiind în concordanţă cu consumurile instalaţiei de forţă. Separatoarele de reziduuri care trebuie să purifice cantităţi mari de apă colectată în santină, funcţionează cu debite de (5...25) t/h, ajungând chiar la 300 t/h în cazul petrolierelor. Pentru aceste debite nari, în scopul limitării dimensiunilor de gabarit şi a măririi siguranţei de funcţionare, se utilizează separatoare fără piese mobile, care folosesc pentru separare energiile cinetică şi potenţială a amestecului. Soluţiile constructive pentru separatoarele de santină sunt total diferite de cele utilizate la separatoarele centrifugale cu paleţi.
În figură este reprezentată schema de funcţionare a unei instalaţii separatoare de reziduuri petroliere.
Semnificaţia notaţiilor din figură este următoarea: 1 – tanc de colectare amestec apă şi hidrocarburi petroliere; 2 – sorb; 3 – pompă; 4 – separator de reziduuri petroliere; 5 – armătură cu clapet; 6 – armătură acţionată manual; 7 – ventil electromagnetic; 8 – tablou electric; 9 – tanc reziduuri petroliere; 10 – traductoare rezistive de nivel.
Amestecul de apă şi hidrocarburi petroliere colectat în tancul 1 este aspirat prin sorbul 2 de către pompa 3 şi trimis în separatorul de reziduuri petroliere 4. Apa curăţată de hidrocarburi este evacuată peste bord prin armătura cu clapet 5. Întrucât concentraţia de reziduuri petroliere din apa aspirată nu este constantă, debitul de hidrocarburi poate varia între zero şi debitul maxim al pompei, deci evacuarea reziduurilor din separator nu se va face continuu, ci intermitent, pe măsura acumulării lor în partea superioară a separatorului. Evacuarea reziduurilor din separator se realizează prin acţionarea armăturii manuale 6 sau a ventilului electromagnetic 7, montate pe tubulatura de legătură cu tancul de reziduuri petroliere 9. Ventilul electromagnetic este deschis atunci când suprafaţa de separaţie ulei-apă ajunge la traductorul inferior şi este închis când această suprafaţă ajunge la traductorul superior. Pentru comandă se poate folosi un singur traductor capacitiv sau doi traductori rezistivi.
Mai multe despre procesele de separare ÅŸi aglomerare a hidrocarburilor petroliere aici >>>
Bibliografie
[1] ***. International Conference on Marine Pollution. Final Act of the Conference including International Convention for the Prevention of Pollution from Ships. Londra, 1973.