Incendiul, ca proces de ardere, este o reacţie de oxidare, însoţită de degajare de căldură şi lumină.

Incendiul este posibil doar în prezenţa materialelor carburante şi a oxigenului, peste temperatura de aprindere (triunghiul focului). Un incendiu poate fi lichidat fie prin îndepărtarea materialelor carburante din zona de ardere, fie prin reducerea cantităţii de căldură sau oxigen până sub limitele la care reacţia de oxidare încetează. Reducerea în zona de ardere a cantităţii de căldură sau oxigen este acţiunea principală a instalaţiilor de stingere a incendiilor.

Apariţia incendiului la bordul navei este una din cele mai frecvente avarii ce pot apare pe mare. De altfel, un incendiu poate ap are în timpul construcţiei navei, în timpul staţionării la cheu, în timpul reparaţiilor sau în timpul marşului.
Pe principiul răcirii focarului de incendiu se bazează funcţionarea instalaţiilor de stingere cu apă, în timp ce instalaţiile volumice se bazează pe umplerea volumului liber al unei încăperi închise cu agenţi care nu întreţin arderea şi asigură stingerea incendiului datorită reducerii concentraţiei de oxigen din aer, până sub limitele la care încetează arderea.

După modurile de stingere a incendiilor, instalaţiile pot fi: de suprafaţă, respectiv volumice.
Primele trimit la suprafaţa focarului de incendiu substanţa stingătoare, care răceşte sau opreşte alimentarea cu oxigenul din aer a zonei de ardere, împiedicând ieşirea aburului.
Ca exemple de instalaţii de suprafaţă sunt: instalaţia de stingere cu apă, instalaţia de stingere cu spumă etc.
În grupa instalaţiilor de stingere volumică intră cele care umplu volumul liber al încăperii cu substanţe care nu întreţin arderea, cum ar fi: abur, gaze inerte, spume foarte uşoare. Aici nu sunt incluse instalaţiile care umplu încăperile cu apă şi anume, instalaţiile de inundare şi stropire a încăperilor.
Orice substanţă stingătoare, acţionând asupra unui focar de incendiu, răceşte, izolează de oxigenul din aer, distruge mecanic flacăra şi îngreunează ieşirea din zona de ardere a aburului format.
Instalaţiile de stins incendiul trebuie să corespundă următoarelor cerinţe principale:
• să fie oricând gata de funcţionare, pentru nava în staţionare sau în marş;
• să nu intensifice prin funcţionarea lor arderea;
• să fie sigure în funcţionare şi să aibă vitalitate ridicată;
• să acţioneze asupra focarului de incendiu astfel încât să excludă posibilitatea reaprinderii;
• să aibă mijloace de acţionare locală şi de la distanţă, şi posibilităţi de control;
• să nu fie periculoase pentru om;
• substanţele stingătoare să nu provoace corodarea instalaţiilor şi construcţiilor afectate, să nu fie deficitare şi să-şi menţină proprietăţile stingătoare după o depozitare îndelungată.
În afară de aceste cerinţe, instalaţiile de stins incendiu de la bordul navei sunt dublate întotdeauna cu sisteme de prevenire (avertizare) a incendiilor.

Autor : Alexandru Pintilie

---

Tag-uri: stingerea incendiilor, nave, foc, aprindere, incendiu

---

Categorie: Arhitectura Navala  - ( Arhitectura Navala - Archiva)

Data Adaugarii: 10 July '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---