Aprecierile deformate nasc nemulţumiri şi duc la accentuarea unui spirit de revoltă, reliefat prin explozie externă, dar şi printr-o închistare internă, greu de pătruns şi de învins. In asemenea situaţii repercusiunile se concretizează în demobilizare, în descurajare, în neîncredere, în accentuarea unor stări nevrotice, în izolarea de colectivitate şi în căutarea satisfacţiilor în afara muncii.

Aprecierile subiective se mai produc asupra acelei categorii de oameni care caută să intre „sub pielea ÅŸefilor" cu orice preÅ£. ReuÅŸind acest lucru, de cele mai multe ori pe căi meschine ÅŸi necinstite, apar în ochii celor ce apreciază în mod deformat, cu merite pe care nu le au. Din aceastÄ ƒ categorie de persoane se recrutează „turnătorii" „căţeii", lingăii" ÅŸi „interesaÅ£ii".

Uneori, fără să-şi dea seama, cel ce conduce în astfel de cazuri face aprecieri neconforme cu realitatea. Sunt, de asemenea, situaţii când se fac presiuni şi insistenţe în favoarea unor indivizi care sunt prezentaţi celui ce conduce cu anumite merite pe care nu le au. Treptat, influenţa poate prinde rădăcini şi, după o primă impresie avantajoasă faţă de persoana în cauză, pe baza efectului „halo", în continuare ea să fie cotată ca atare, deşi nu o merită.
Acest mod de apreciere subiectiv analizat până acum este involuntar, dar, dacă aprecierea deformată este voluntară, ea poartă pecetea unui fenomen periculos pentru etica şi dreptatea socială şi poate determina consecinţe patologice. Aprecierea voluntar deformată este dăunătoare şi individului, şi colectivului din care face parte. Ea este alimentată de unele interese personale şi, de multe ori, în spatele ei, stă dorinţa de căpătuială.

Sunt dese cazurile de lideri intransigenţi faţă de cea mai mare parte a subalternilor, dar care dovedesc „îngăduinţă" excesivă faţă de unii, trecându-le cu vederea actele condamnabile. „Micile atenţii" înduioşează asemenea persoane puse să conducă.
O altă situaţie anormală este cea în care persoana cu responsabilităţi „este silită de împrejurări" să facă aprecieri elogioase, cu toate că are pe deplin convingerea că procedează arbitrar. Asemenea lideri sunt oameni lipsiţi de personalitate, fără curajul răspunderii, fără măsură în cântărirea faptelor şi a efectelor. Aprecierea viciată a unor persoane, atribuirea de merite sau lipsuri pe care nu le au, prăbuşeşte scara valorilor, diminuează interesul subalternilor în muncă şi duce la pierderea încrederii reciproce.

Dacă aprecierea deformată nu este rodul unui interes particular, ea poate să-şi aibă originea şi în relaţiile de prietenie, sau de antipatie. Există şefi care nu pot să-şi critice prieteni, ori, forţaţi de împrejurări, o fac formal, de ochii lumii, liniş-tindu-i în particular pe cei în cauză. Antipatia, la rândul ei, poate şi ea alimenta o apreciere falsă, deoarece este sursa unor idei preconcepute asupra unei persoane. In unele cazuri, persoana antipatică este de-'a dreptul persecutată, mai ales, dacă a avut îndrăzneala să nu fie de acord cu unele păreri ale şefului. In această situaţie firile mai slabe sunt influenţate nefast, fiind demobilizate, descurajate în iniţiative personale şi vor fi înclinate permanent spre renunţare.
Aprecierea favorabilă, mult peste merite, derutează colectivitatea şi duce uneori la înfumurare, la infatuare.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---