Folosirea eficientă a timpului depinde tot de calitatea organizării activităţilor, care presupune şi cunoaşterea procedeelor de economisire a acestuia : eşalonarea corectă a sarcinilor, încadrarea fiecărei activităţi în orele de lucru potrivit importanţei şi complexităţii acestora, precizarea duratei diferitelor acţiuni pe care le va întreprinde personal sau le va încredinţa unuia sau altuia din subalterni, stabilirea priorităţilor problemelor de rezolvat, ordinea şi succesiunea acestora.

De asemenea, liderul trebuie să aibă în vedere unele aspecte precum : urmărirea cu perseverenţă a îndeplinirii sarcinilor prioritare, neadmiterea prelungirii inutile a şedinţelor cu probleme lipsite de însemnătate care nu duc la nici un fel de soluţii, chemarea la ş edinţe doar a celor direct interesaţi şi plecarea fiecăruia, pe cât posibil, pe măsură ce prezenţa lui nu mai este necesară, delegarea de autoritate, trimiterea spre rezolvare a problemelor cu care vin diferiţi solicitanţi la cei
în a căror competenţă intră acestea.

Deosebit de păguboase sunt discuţiile fără rost pe diverse teme, cât şi acceptarea cronofagilor, preocupaţi exclusiv de chestiunile lor personale, adesea lipsite de semnificaţie.Lucrul odată început trebuie să continuie intens, fără a fi fragmentat frecvent pentru rezolvarea unor probleme mărunte.

Convorbirile telefonice trebuie să fie scurte, la obiect, iar secretariatul trebuie să îndrumeze chemările spre cei ce au competenţa să soluţioneze problemele ivite. Această triere a solicitărilor este necesară deoarece multe persoane ţin nea¬părat să discute cu cel care conduce, ceea ce, în realitate, nu este necesar decât rareori.
Perturbarea fără rost a subalternilor reprezintă o altă modalitate de irosire a timpului. Deseori aceştia sunt chemaţi la şef pentru probleme minore. Deosebit de nocivă este practica opririi unor acţiuni abia declanşate pentru a trece la altele insuficient pregătite. Lucrul început trebuie dus la bun sfârşit, chiar dacă apar greutăţi. Tenacitatea, perseverenţa, rezistenţa la tentaţia de a îndepărta sau amâna activităţile neplăcute joacă şi ele un rol însemnat în ceea ce priveşte valorificarea completă a timpului.

Cele exprimate până aici presupun, de fapt, existenţa sau inexistenţa anumitor calităţi, a unor trăsături ale stilului de muncă, adică a unor deprinderi necesare celui ce conduce pentru a pune în valoare rolul ce-i revine.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---