Schimbarea nu se iniţiază de la sine. Când oamenii nu deţin proprietatea unei idei, de obicei i se opun, chiar dacă ideea respectivă le serveşte acum interesele. Pur şi simplu ei se simt bine dacă nu acceptă ceva “ din prima “ comentează sau se abţin, obişnuinţa ne face să acţionăm de multe ori fără a ne gândi prea mult: poate tocmai de aceea avem atât de multe obiceiuri la care nu vrem să renunţăm. Alteori recompensele schimbării nu sunt direct proporţionale cu efortul necesar pentru realizarea schimbării.

Uneori, oameni, deşi în fapt sunt nemulţumiţi le este fică să recunoască anumite nereguli, de frica unor posibile consecinţe, pierderi personale ce ar putea să vin ă. Din evaluarea testului aplicat s-a constatat că cei mai reticenţi la schimbare sunt: persoanele vârsnice, singure, bolnave, cu situaţia financiară precară, cu pregătire profesională reduse, depăşită, persoane puţin instruite cu sociabilitate mică şi cu temperament melancolic, flegmatic precum şi cei alarmişti.

Vă recomandăm testul următor. Dacă aţi răspuns la 6 din 10 întrebări cu nu sunteţi o persoană care acceptă greu schimbarea sau deloc. Vă recomandăm mai multă încredere în forţele proprii şi să acceptaţi schimbarea în sensul bun al cuvântului.

Test

1. Persoanele tinere acceptă schimbarea? Da Nu
2. Persoanele mature acceptă schimbarea? Da Nu
3. Persoanele bolnave acceptă schimbarea? Da Nu
4. Persoanele singure acceptă schimbarea? Da Nu
5. Acceptaţi uşor metode noi de lucru? Da Nu
6. Acceptaţi uşor un traseu de călătorie? Da Nu
7. Acceptaţi uşor un nou de îmbrăcăminte? Da Nu
8. Acceptaţi uşor un nou fel de coafură? Da Nu
9. Acceptaţi uşor ideile altora ? Da Nu
10. Acceptaţi uşor prieteni noi ? Da Nu
11. Acceptaţi uşorreconversia profesională? Da Nu

Schimbarea nu se iniţiaza de la sine. Când oamenii nu deţin proprietatea unei idei, de obicei i se opun, chiar dacă ideea respectivă le serveşte interesele. Pur şi simplu se simt ei bine dacă nu acceptă ceva “din prima”, nu comentează sau se abţin. Obişnuiţa ne face să acţionăm de multe ori fără a ne gândi prea mult; poate tocmai de aceea avem atât de multe obiceiuri la care nu vrem să renunţăm.

Schimbarea naşte totodată şi teama de necunoscut. Schimbarea reprezintă o călătorie în ape tulburi, ceea ce determină apariţia sentimentului de nesiguranţă. Unii oameni sunt deschişi schimbărilor cu condiţia ca acestea să nu-i incomodeze sau să nu-i coste nimic.

Uneori, scopul schimbării nu este clar, concis. Mulţi oameni se opun schimbării când aud de ea prin intermediul altora, alarmişti.

Alteori recompensele schimbării nu sunt direct proporţionale cu efortul necesar pentru realizarea schimbării. Oamenii sunt prea mulţumiţi de situaţia existentă şi se tem că schimbarea ar putea adduce pierderi personale. Seneca scria: “în tinereţe eram revoluţionar şi când mă rugam la Dumnezeu spuneam doar atât – Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea! Când am ajuns la maturitate şi mi-am dat seama că trecuse jumătate din viaţă şi nu reuşisem să schimb nici măcar un om, am început să mă rog altfel: Doamne, dă-mi puterea să-i schimb pe cei de lângă mine, familia şi prietenii mei şi voi fi mulţumit. Abia acum la bătrâneţe, când zilele îmi sunt numărate, am început să văd ce nesăbuit am fost. Rugăciunea mea de acum este: Doamne, dă-mi puterea să mă schimb pe mine însumi. Dacă m-aşi fi rugat pentru asta de la bun început, nu mi-aşi mai fi irosit viaţa”.

Chiar cei care promovează schimbarea au uneori temeri. Nu de puţine ori chiar cei ce vor schimbarea ajung să se îndoiască de rezultatul ei.

De exemplu, dacă un lider a iniţiat un program care ulterior este depăşit de unul mai bun, acesta poate percepe schimbarea ca pe un atac la adresa persoanei sale şi reacţionează chiar defensiv.

Cel mai adesea oamenii sunt motivaţi natural. Adevăratul secret al motivaţiei este crearea uni mediu în care oamenii să nu aibă parte de influenţe care demotivează.

Schimbarea este un proces evolutiv care, în general, parcurge următoarele etape:

Treapta 1. Ignoranţa. Nu se simte nici o direcţie unitară sau ordine e priorităţilor.

Treapta 2. Informare. Oamenii primesc idei, cunoştinţe speciale legate de tema supusă schimbării.

Treapta 3. Răspândirea. Pătrunderea noilor idei în starea de lucru existentă.

Treapta 4. Schimbarea individuală apare când convingerile personale înlocuiesc sentimentul de automulţumire.

Treapta 5. Schimbările organizatorice. Acum se observă o mai mică rezistenţă şi o mai mare disponibilitate pentru ideile noi propuse.

Treapta 6. Aplicare stângace. În timpul implementării schimbării, apar unele esecuri dar şi reuşite.

Treapta 7. Integrare. Apare un sentiment din ce în ce mai mare al realizărilor şi un val secundar de rezultate negative.

Treapta 8. Inovaţia. Rezultatele semnificative dau naştere la încredere şi la dorinta asumării riscurilor.

În România, asemenea celorlalte ţări membre UE sau aspirante la integrare, s-a reflectat mult în domeniul polititcii structurale în domeniul educaţiei.

Reforma învăţământului a fost plasată în cadrul reformel;or economice politice si administrative de tranziţie. În societatea viitoare, rolul formării personalităţii elevului devine din ce in ce mai important.

În concluzie, obiectivele unei politici structurale în domeniul educaţiei sunt in egală măsură sociale, culturale şi strategice. Politica educaţională de formare a personalităţii elevilor competitivă în plan european, este un process complex.

Va sugerăm o scurtă terapie pentru a vă rezolva orice problemă de anxietate:

1. Exersaţi mersul pe jos, zilnic o oră;
2. Implicaţi-vă într-o activitate regulată prin care sa aduceţi servicii oamenilor;
3. Cultivaţi o preocupare intensă, grijă, afecţiune faţă de persoanele din anturajul imediat, lipsite de posibilităţi materiale sau fizice;
4. Găsiţi o nouă semnificaţie existenţei dvs. Zilnice prin implicarea activă în viaţa sociala a comunităţii în care trăiţi;
5. Învăţaţi să învăţaţi şi din esecuri.
6. Acceptaţi cu prudenţă sugestiile altora.
7. Fiţi cooperanţi la schimbare.
8. Cereţi respect, oferiţi disponibilitate şi competenţă.
9. Oferiţi-vă întotdeauna “scopuri de success” iar traiectoria impusă de creier va funcţiona ca un “mecanism al succesului”. Veţi fi un învingător chiar dacă asta implică şi schimbarea.
10. Consultaţi întotdeauna un specialist sau un expert în probleme de educaţie, management, antreprenoriat sau consiliere.

Reacţia şcolii ca instituţie de educaţie, formare şi orientare , la mobilitatea socială şi economică trebuie să fie de adoptare rapidă a conţinutului, structurilor şi funcţiilor sale, de creare a premiselor favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, iniţiativa şi rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului sau a hazardului în alegerea carierei.

---

Tag-uri: deprindere, personalitate, acceptare, oameni, idei

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 01 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---