Strabismul consta in devierea unuia sau a ambilor globi oculari insotita de disparitia vederii binoculare, datorita unui defect al muschilor care produc miscarile ochiului .

Trebuie deosebit strabismul concomitent de strabismul paralitic. in strabismul concomitent, miscarile globilor oculari se fac cu usurinta in toate directiile privirii, desi unul din ochi este deviat. In strabismul paralitic, unul din ochi are miscarile mai reduse in anumite directii; defectul se insoteste la inceput de vedere dubla (diplopie).

Termenul de strabism este utilizat in mod obisnuit pentru strabismul concomitent.

Strabismul concomitent poate fi convergent, cand ochiul este deviat spre nas, inauntru, sau poate fi divergent, cand ochiul deviaza in afara, spre tampla.

Strabismul poate fi localizat la un singur ochi, constituind strabismul monolateral, sau poate fi alternant, cand deviaza pe rand, un ochi sau celalalt.

Strabismul concomitent se datoreaza unor tulburari de coordonare reflexa a puterii de acomodatie si de convergenta a ochilor.

Defectele de refractie si starile de dezechilibru nervos pot sa favorizeze aparitia strabismului. Uneori, strabismul poate avea un caracter ereditar - familial. Deviatia permanenta a unuia din ochi, in strabismul monolateral, are ca urmare o scadere a vederii la ochiul deviat.

Aceasta scadere a vederii se produce prin faptul ca, datorita devierii ochiului, imaginile obiectelor privite se formeaza pe puncte retiniene nesimetrice intre cei doi ochi. Acest fapt provoaca diplopie (vedere dubla), care perturba complet vederea.

Pentru a se evita diplopia, imaginea unuia din ochi este stearsa din constiinta.

Imaginea formata in ochiul deviat fiind permanent eliminata din constiinta, acest ochi isi pierde cu timpul deprinderea de a mai vedea, ramanand cu o vedere foarte slaba (ambliopie). Tot datorita deviatiei, vederea cu ambii ochi (vederea binoculara) nu este posibila in strabism, caci una din imaginile celor doi ochi este anulata pentru a se evita diplopia.

In felul acesta si deprinderea de a vedea binocular se pierde la copiii cu strabism.

Tratamentul strabismului cuprinde: prescrierea ochelarilor, corectarea deviatiei, combaterea ambliopiei si reeducarea vederii binoculare. Prescrierea ochelarilor la copii se face cu scopul de a corecta hipermetropia si miopia, care constituie cauze favorizante pentru aparitia strabismului.

Exista cazuri mai usoare de strabism in care deviatia se poate reduce prin purtarea de ochelari. In restul cazurilor, corectarea deviatiei se face prin interventie chirurgicala, care se practica la varsta de 5-6 ani, cu scopul de a restabili pozitia simetrica a ochiului deviat fata de ochiul normal. In felul acesta se inlatura defectul estetic produs prin strabism, fara a remedia insa ambliopia si lipsa vederii binoculare.

Pentru a imbunatati vederea ochiului deviat, in cazurile obisnuite, se recomanda acoperirea cu un pansament a ochiului bun, timp de o luna sau doua, pentru a sili ochiul ambliop sa-si puna in actiune functia vizuala.

In cazuri mai grave sunt necesare exercitii speciale, de lunga durata, care au rolul de a trezi deprinderea de a privi drept inainte cu ochiul care a fost deviat.

Tratamentul pentru reeducarea ambliopiei in strabism se numeste tratament pleoptic. Reeducarea vederii binoculare se face prin exercitii speciale cu diverse aparate (sinoptofor, stereoscop) care constituie tratamentul ortoptic.

Iratamentul ortoptic se poate aplica numai la copiii ceva mai mari, incepand de la varsta de 5 ani. Pentru a se incepe exercitiile ortoptice este necesar sa existe o vedere aproape egala a celor doi ochi.

Pentru a evita aparitia complicatiilor in strabism si pentru a simplifica tratamentul, copilul trebuie dus la medicul oftalmolog cat mai timpuriu, de la primele manifestari de strabism.

---

Tag-uri: strabism, glob ocular, diplopie

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 28 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---