Fie de frica pedepsei , fie din deprinderea ascultarii si infranarii, copii pot sa se abata de la rau. Calea educarii bunelor deprinderi este, fara indoiala, preferabila.

Ar fi bine sa li se umple timpul cu ocupatii utile si interesante. De exemplu, lucrul manual, care reprezinta un efort fizic, proportional cu puterile fiecaruia, ce are ca scop folosul sufletesc. Fetele pot fi deprinse la cusut, brodat (la inceput pentru papusi), mai apoi la tricotat. Baietelul poate fi pus la treburi de tamplarie pe langa gospodarie.

Important este nu atat rezultatul exterior, cat cel interior. Adevaratul scop trebuie sa fie cunoscut - copiii trebuie sa fie convinsi ca efortul lor este necesar, ca ei ajuta cu adevarat.

Dupa experienta numeroaselor familii, copiii mici ajuta cu placere mamei la bucatarie, mai ales la gatit, si mai ales daca se gateste ceva special, gustos, festiv.

Dorinta de a ajuta adultilor este o dorinta foarte valoroasa si ea trebuie stimulata pe toate caile. Este foarte important ca fiecare copil sa aiba indatoriri permanente: poate fi pentru cei mai mici indatorirea de a-si strange jucariile; mai tarziu, cand copilul este mai mare, sa-si faca patul; si mai tarziu sa aspire in apartament, sa ude florile, etc. Aceste indatoriri, fireste, nu trebuie sa fie excesiv de multe - mai bine una, dar indeplinita cu strictete.

Omul este o fiinta sociala, care inainte de a fi beneficiarul si creatorul culturii, relationeaza cu ceilalti, creeaza si beneficiaza de bunuri materiale realizate de el si ceilalti, desfasoara o activitate utila lui si celorlalti, respecta valorile societatii.

Caracterul este zestrea morala cea mai pretioasa a omului, fundamentul personalitatii umane “energia ascunsa si startonica a vointei, care dinamizeaza si inspira gandul, determind atitudinea si comportamentul moral si social”, dupa cum afirma Lacordaire.

Conturarea trasaturilor de caracter se face inca din perioada prescolara, coordonata importanta a formarii personalitatii constituind-o educatia moral civica care se manifesta printr-un anumit fel de a actiona, a gandi, a se comporta. Succesul educatiei morale la varsta prescolara nu vine de la sine si este rezultatul unei munci staruitoare, migaloase, desfasurata cu pasione si responsabilitate de catre educatoare. Copiii vor fi mai intai invatati sa actioneze in concordanta cu cerintele adultilor. Mai tarziu, educatoarele ii vor ajuta sa inteleaga, de ce este bun un anumit comportament si nu altul, iar ei vor fi capabili sa discearna.

Educatia moral civica corespunde necesitatii de a le forma copiilor o conduita civica bazata pe cunoasterea cotidiana a regulilor vietii sociale, democratice intr-un stat de drept. Educatia moral-civica urmareste initierea copiilor in practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranta si respect fata de sine si fata de ceilalti, constient de drepturi si de datorii, liber si deschis spre alte culturi.

In scopul formarii copiilor potrivit exigentelor societatii civile, democratice, al integrarii lor firesti in viata sociala, acestia vor fi sensibilizati, ajutati sa inteleaga necesitatea respectarii normelor, antrenati in exersarea si practicarea unor norme elementare de conduita, contribuind, astfel, la formarea propriilor valente ale Eu-lui. In acest sens, prin activitatile de educatie moral-civica, copiii sunt indrumati si ajutati: sa inteleaga sensul si semnificatia normelor si a valorilor morale; sa sesiseze semnificatia unor exigente, necesitatea respectarii regulilor si a normelor; sa analizeze fapte si impliniri de viata, reale si posibile, in spiritul normelor si valorilor morale acceptate de societate; sa aprecieze, obiectiv, conduita proprie si a celorlalti, potrivit unor imperative morale; sa accepte norme, valori, principii etice si sa respecte regulile elementare de convietuire sociala; sa inteleaga notele esentiale ale unor trasaturi de vointa necesare in activitatea lor, ca: perseverenta, consecventa, initiativa, curajul si sa asigure concordanta intre vorbe si fapte; sa aprobe fapte, actiuni proprii si ale colegilor care sunt in concordanta cu normele morale si civice; sa doreasca sa urmeze modele percepute in grupul de copii, in familie, in literatura; sa manifeste atitudine de respingere si dezaprobare fata de fapte si comportamente ce dovedesc necinste, agresivitate, lipsa de respect fata de cei din jur, lene, dezordine, indisciplina; sa exerseze si sa-si formeze deprinderi si obisnuinte morale: deprinderea de a saluta, punctualitatea, respectarea semenilor, respectarea unui regim zilnic de munca, odihna, etc.; sa dovedeasca sentimentul de colegialitate, de prietenie, al datoriei si raspunderii, al respectului, al umanismului, al dragostei si atitudinii pozitive fata de munca si fata de patrie; sa-si adapteze comportamentul fata de sine, fata de altii (copii si adulti), fata de mediu (social si natural), in imprejurari si locuri variate;
sa tina seama de opiniile celor din jur si sa aplice criterii elementare de apreciere a conduitei altora si de autoapreciere; sa manifeste grija, interes si sa participe activ la protejearea mediului ambiant natural.

Orice contact cu copilul ne ofera posibilitatea de a-l invata unele valori. De vreme ce nici un parinte nu incearca sa faca din sarutul de noapte buna o lectie, este bine sa ne gandim la momentele de care putem sa profitam si sa-I insuflam copilului nostru cateva valori:
- Copiii invata care sunt valorile noastre din interactiunile zilnice cu noi.
Cand ne gandim sa-i invatam anumite valori, de foarte multe ori ne gandim sa-i ducem la biserica, sa-i invatam sa spuna o rugaciune si sa-si faca crucea in fiecare seara inainte de culcare. Deci copilul nostru invata cate ceva de fiecare data cand venim in contact cu el.
- Copiii invata din exemplele noastre. Un tata isi plimba copilul prin parc si observa un ambalaj pe jos, il ridica si il pune in cosul de gunoi. Copilul observand gestul tatalui sau, il intreba cine a aruncat ambalajul. Acesta ii raspunse ca nu stie, dar cum i-a aparut in cale, a gasit de cuviinta sa il ridice si sa-l arunce la cos. Copilul va retine reactia tatalui si va proceda si el la fel.

- Copiii invata din valorile noastre
Fiecare dintre noi are anumite valori care sunt bine inradacinate in personalitatea noastra.
- Copiii invata din comportamentul nostru in cadrul familiei, din relatia cu ceilalti membri ai familiei noastre.

Un exemplu ar fi ca o data pe saptamana sa petreceti o seara impreuna cu familia si sa vorbiti despre lucrurile care va plac la familia voastra, sa va ganditi la jocuri, cantece sau activitati ceative pe care sa le faceti impreuna.
- Copiii stapanesc valori si credinte din relationarea cu prietenii, din carti, de la tv sau din experientele pe care le au in cadrul comunitatii, asimiland astfel valori si norme sociale.
- Copiii invata din explicatiile noastre referitoare la mediul in care se dezvolta.

Nu putem intotdeauna sa controlam mediul in care copilul se gaseste. Parintii pot sa aleaga gradinita la care o sa mearga copilul, dar nu putem sa controleze comportamentul celorlalti copii sau adulti care vin in contact cu acesta. Copiii nostri sunt martori sau aud lucruri pe care noi ne-am dori sa nu le fi vazut sau auzit. Dar faptul ca suntem cu ei sau ca pot sa ne povesteasca despre asta, ne da posibilitatea sa ne spunem opinia referitoare la ceea ce s-a intamplat, dandu-le copiilor nostri o noua invatatura.

Perioada prescolara este momentul in care influentele exterioare lasa urme adanci si durabile asupra pesonalitatii copilului, a carui receptivitate si flexibilitate psihica il ajuta in acest sens. In munca de educatie morala a copilului, importanta este afectivitatea pronuntata a lui, caracteristica ce sta la baza trezirii emotiilor si educarii sentimentelor morale, a formarii conduitei morale.

Copiii, prin natura lor, sunt buni, iar cand gresesc, ei incearca sa repare ce au facut cerandu-si iertare si dorind aceasta iertare din tot sufletul. Ei vor impacarea cu cei din jurul lor. Copilul nu este rau, dar poate fi inrait de cei din jur, care nu stiu sa se comporte cu el. Bunatatea copilului se manifesta in relatiile cu cei din jur, fata de care dovedeste o dragoste si un atasament deosebit. Este suficient sa spui o poveste unui copil, sa te joci impreuna cu el, pentru ca, ori de cate ori te va intalni, sa indrazneasca sa-ti cuprinda mana, chemandu-te la joaca sau pentru a-ti arata ceva sau pentru a solicita alta poveste.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educare, deprinderi, scoala, familie

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 22 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---