Prin executarea controlului, cel ce conduce realizează cunoaşterea temeinică a problemelor reale.Controlul este necesar deoarece între ceea ce este planificat şi ceea ce se realizează pot apărea neconcordanţe din motive diferite (apariţia unor noi probleme, indisciplina, incompetenţa) care cer intervenţia promptă a celui ce conduce.

Controlul constă în activităţi efectuate metodic de lider, prin care el analizează şi evaluează, direct sau prin delegare, rezultatul activităţilor planificate, cu scopul de a constata nivelul de îndeplinire a sarcinilor, confirmând şi generalizând rezultatele pozitive, determinând şi lichidând cauzele deficienţelor, prevenind apariţia altor deficienţe, dând ajuto rul şi îndrumarea necesară în vederea creşterii eficienţei tuturor activităţilor ce se desfăşoară.Controlul poate viza întreg sistemul condus sau numai o parte şi chiar numai o singură activitate.

Prin compararea rezultatelor constatate cu cele care trebuiau atinse, se stabilesc diferenţele dintre cerinţe şi obiective şi, ulterior, se determină cauzele acestor diferenţe şi insuccese, în final, controlul trebuie să stabilească măsuri corective.
Aceste măsuri vizează atât evidenţierea şi generalizarea aspectelor pozitive, cât şi lichidarea aspectelor negative şi chiar sancţionarea celor vinovaţi.
Controlul, în schimb, nu se poate rezuma numai la ven ficarea unor stări de lucruri. Simpla constatare a unor aspecte statice sau chiar dinamice, a nivelului rezultatelor obţinute, nu are menirea de a sesiza întreaga realitate. El trebuie mai ales să stimuleze oamenii, să fie preventiv prin anticiparea erorilor şi abaterilor posibile în perspectivă.în cadrul sistemului condus, liderul trebuie să promover modalităţi de control propriu, care să vizeze fiecare compartiment şi fiecare activitate.

Controlul preventiv se execută în perioada premergătoare desfăşurării unor activităţi mai complexe şi mai dificile de către subalterni şi care necesită o anumită direcţionare in iţi ală pentru a preveni eventualele neînţelegeri, greşeli şi erori,
Când controlul are loc pe timpul desfăşurării activităţii, el se va baza pe observare, măsurare, apreciere şi optimizare, creând posibilităţile de lichidare a eventualelor deviaţii.

Controlul final se desfăşoară după încheierea activităţii şi vizează activitatea trecută şi mai puţin cea prezentă şi viitoare. Concluziile desprinse se vor utiliza la reluarea activităţii.în acest caz, controlul va constata un fapt împlinit, reducându-se la funcţia apreciativ stimulativa.

Controlul extern este executat din afara sistemului condus şi oferă avantajul „ochiului nou" care poate sesiza mai usor unele deficienţe.
In schimb, controlul intern este avantajos prin oportunitate, rapiditate în informare şi colaborare mai strânsă cu executanţii. Controlul intern oferă şi dezavantajul unei înţelegeri nejusţificate faţă de unele aspecte negative, a unei obiectiviitati mai reduse, şi uneori, o competenţă mai scăzută în rezolvarea unor probleme.
Controlul permanent de către lider face posibilă cunoaşterea în permanenţă a stărilor de lucruri, menţine o legături strânsă cu nivelurile de execuţie, asigurând intervenţia oportună şi competentă a acestuia.
Liderul poate, deci, face controlul personal şi în acest mod cunoaşte concret, fără deformări, realitatea existentă, permiţându-i să ia măsuri la faţa locului. Astfel, el intră în contad cu problemele directe, nevoile şi greutăţile întâmpinate de subalterni sau care apar în activitate.

Acest mod de control este mai uzitat la eşaloanele „inferioare".
Controlul, însă, se poate face şi prin delearea unei echipe sau a unei singure persoane.

Este recomandabil ca rezultatele controlului să se concretizeze într-un raport sau dare de seamă şi să fie analizate cu toată responsabilitatea cu cei controlaţi.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---