Odată cu revoluţia din 1989, România a trecut de la o formă de organizare statală(dictatura) la alta(democraţia).

Această schimbare a formei de organizare -democraţia- a determinat schimbări şi în ceea ce priveşte preocupările şi conceptele. În acest sens, conceptul de „educaţie civică” privit înainte ca „instrucţie civică”, în care prioritatea era transmiterea de cunoştinţe în special despre instituţiile de politică locală, regională sau naţională a trecut la o nouă abordare care pune accentul pe experienţa individuală şi găsirea de practici care să promoveze atitudini şi comportamente, care să dovedească respectarea drepturilor omului şi a cetăţeniei într-o societate democratică.

Abordarea nouă a conceptului trebuie privită şi din perspectiva conţinutului acestui domeniu, având în vedere că nu există aspect din viaţa comunităţii care să nu fie relevant pentru cetăţenie, cât şi din perspectiva instituţiilor şi locurilor avute în vedere.

Explorarea conceptului de cetăţenie evidenţiază o serie de diferenţe dar şi similitudini ale accepţiunilor abordate. Astfel spus, cetăţenia ridică întotdeauna problema apartenenţei la o comunitate, ceea ce presupune drepturi şi îndatoriri, în special drepturi politice.

„In acest sens cetăţeanul este întotdeauna co-cetăţean, cineva care trăieşte împreună cu ceilalţi(…). Cetăţeanul şi cetăţenia există în spaţii democratice, în acele spaţii în care persoanele au drepturi şi demnităţi egale şi unde legea este făcută de oameni pentru oameni. Egalitatea politică şi juridică împreună cu principiul nediscriminării, se combină cu urmărirea maximului de extindere a libertăţilor. Cetăţeanul este o persoană care are drepturi şi îndatoriri într-o societate democratică. Primul este acela de a stabili legea, prima îndatorire este aceea de a respecta legea, exercitându-şi libertatea, dezvoltându-şi iniţiativele, organizându-şi relaţiile cu ceilalţi în cadrul definit de lege.”
(François Audigier, „Concepte de bază şi componente esenţiale referitoare la educaţia pentru cetăţenie într-o societate democratică”, Consiliul Europei- 2000)

Într-o societate democratică, competenţele esenţiale pentru cetăţenie sunt de natură: cognitivă (a cunoaşterii drepturilor şi îndatoririlor), afectivă şi valori (dimensiune emoţională, personală şi colectivă) şi socială (libertate, egalitate şi solidaritate). Între aceste trei componente există o interdependenţă, nici o categorie dintre acestea nu le exclude pe celelalte. Rezolvarea uneia depinde de cealaltă. Exemplu: nu se poate cunoaşte natura conflictului, pe cei implicaţi în conflict şi o anumită atitudine personală a acelui care intervine în conflict.

Toate iniţiativele care privesc cetăţenia sunt forme noi, inovatoare de gestionare a vieţii democratice. Aceste forme noi, practici, devin un mijloc în plus de aplicare a educaţiei privind cetăţenia într-o societate democratică prin comparaţie cu formele de abordare tradiţională. Această abordare inovatoare se bazează pe promovarea valorilor, învăţându-i pe tinerii din zonele mai sărace care le sunt drepturile şi responsabilităţile, crearea de proiecte în vederea reconcilierii comunităţilor aflate în război şi crearea unui climat democratic în şcoli. Indiferent unde se desfăşoară, aceste activităţi oferă posibilitate de exprimare şi negociere, identifică nevoi de formare şi pun accentul pe nevoia autorităţilor de a adopta o atitudine deschisă şi pozitivă prin dialog.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: revolutie, 1989, dictatura, democratie, educatie, instructie civica, cunostinte

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 November '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---