Intr-o lume in care schimbarile se produc rapid, necesitatea ca oamenii sa fie activi, informati si responsabili este mai pregnanta ca niciodata. Rolul educatiei in formarea unor astfel de oameni este aproape universal recunoscut.
Abilitatea de a se implica in viata si in problemele publice in mod inteligent si responsabil , se formeaza inca din copilarie.

Familia exercita o influenta deosebita asupra copiilor. O mare parte dintre cunostintele depre natura, societate, deprinderi igienice, obisnuintele de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie.(Utilizarea in limbajul comun a expresiei:”A avea cei sapte ani de acasa”).

Rolul familiei poate fi foarte important in dezvoltarea copilului din urmatoarele puncte de vedere: fizic, intelectual, moral si es tetic.

In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportament; respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestor sarcini modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Tot in sens moral, familia il indruma pe copil sa fie sociabil, sa fie un bun coleg si prieten.

Parintii trebuie sa aiba o autoritate asupra copilului.Aceasta autoritate nu trebuie obtinuta cu ajutorul pedepselor si a violentei si nici printr-un exces de bunatate si satisfacerea oricarei dorinte.”Adevarata autoritate deriva deriva din exigenta parintior fata de comportamentul copiilor, imbinata cu respectul fata de acestia.” Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta, dar este necesar sa stie ca nu-i vor satisface orice capriciu. Dragostea este astfel nu numai cheagul familie, ci si calea cea mai eficienta a educatiei, dar numai daca ea e potrivita si cu masura.

Cu toate ca anumite lucruri pot fi desprinse in mod neorganizat in cadrul familiei, in societatea actuala acestea nu mai sunt suficiente pentru formarea tinerilor informti si competenti.

Copiii sunt diferiţi. Ei nu au nici acelaşi temperament,nici aceleaşi gusturi,iar dezvoltarea lor nu este egală în toate domeniile.Câteva salturi înainte într-un sector pot fi însoţite de regres în altul,ori să fie urmate de o perioadă puţin „dezordonată”. Copilul ideal, descris în cărţi, nu este decât o nălucă.

Oricât de fascinant a fost jocul până acum, acesta cedează din teren în favoarea actului de învăţare.

La această vârstă sunt frecvente tulburările de comportament:

- tulburări emoţionale (anxietatea, nefericirea, furia, timiditatea, fobia)
- tulburări de conduită (minciuna, furtul, agresivitatea)
Studiile din domeniu educaţional au arătat ca deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performanţe şcolare scăzute, probleme emoţionale şi comportamentale, dificultăţi de adaptare socială.

Zestrea ereditară şi factorul nativ sunt baza pe care se clădeşte caracterul viitorului adult:încă de la naştere copiii au temperamente diferite.Personalitatea se conturează precis mai târziu,în funcţie de exemplul parental, de educaţia primită şi de mediul cultural.Toate comportamentele din familie vor avea efect asupra comportamentului copilului, care se va simţi mai mult sau mai puţin în largul lui în societate,el fiind mai mult sau mai puţin comunicativ.Încă de la vârsta de 5 ani,trăsăturile principale sunt deja schiţate şi liniile de forţă care au acţionat până aici vor continua să influenţeze copilul în aceeaşi direcţie.

O greşeală pe care o fac părinţii în privinţa copiilor este să le ceară acestora unele lucruri greu de obţinut.O persoană care se va lupta să împlinească de fapt un ideal al părinţilor, va ajunge la un moment dat să creadă că n-a făcut niciodată nimic pentru sine şi pentru plăcerea proprie.

Unii copii sunt mai timizi decât alţii şi au mari probleme în a-şi face prieteni.Ei preferă să se joace singuri şi să inventeze poveşti sau să răsfoiască nişte cărţi decât să rişte să-i infrunte pe ceilalţi.

Aceşti copii nu iau cuvântul în mod spontan în clasă,nu salută din proprie iniţiativă adulţii cu care se întâlnesc când sunt cu părinţii lor, fără ca politeţea lor să nu fie pusă în discuţie.De cele mai multe ori, părinţii sunt jenaţi de comportamentul copiilor.Ei nu-şi dau seama că aceşti copii simt teama faţă de necunoscuţi,riscând astfel să devină parţial sau total inhibaţi.

Copiii pot avea temperamente sau aptitudini diferite,pot fi dotaţi de la naştere cu o memorie strălucită sau cu o inteligenţă ieşită din comun,însă ei nu se nasc mincinoşi, timizi, neascultători. Aceste trăsături sunt dobândite pe parcursul vieţii,fiind determinate în special de influenţa pe care o au asupra lor părinţii şi mediul în care trăiesc.Prin urmare,felul în care părintele îşi asumă responsabilitatea de a fi părinte se răsfrânge asupra comportamentului copilului într-o foarte mare măsură.

A educa un copil nu este un lucru chiar atat de usor, de aceea scoala vine in ajutorul familiei contribuind la imbunatatirea si dezvoltarea conduitei morale si civice a elevilor.

Scoala primara este prima veriga a sistemului de invatamant care intra in functiune pe acest domeniu, ei revenindu-i un rol central care-si va pune amprenta pe intreaga dinamica ulterioara a comportamentului civic. Din acest punct de vedere primii patru ani de scoala au aceeasi importanta pentru modelarea comportamentelor moral-civice, ca si cei sapte ani de acasa.
La clasa am aplicat o metoda care s-a dovedit eficienta prin faptul ca am reusit sa cunosc foarte bine elevii si am stiut pe ce sa insist pentru a ajunge la rezultatele dorite. La inceputul anului scolar am dat un test elevilor referitor la calitatile lor si ale celor din jurul lor:

1. Oamenii de care imi pasa cel mai mult in viata sunt
2. Ma simt mandru de mine cand
3. Sunt o persoana placuta pentu ca
4. Oamenii pe care ii admir cel mai mult in viata sunt
5. Calitatile pe care le admir cel mai mult la ei sunt
6. Doua dintre calitatile remarcbile ale mele sunt
7. Unul dintre lucrurile cele mai bune pe care le-am facut vreodata sunt

Scoala pregateste elevul pentru viata in care urmeaza sa intre, pentru indeplinirea rolului sau in societate, in munca, pentru a-si face datoria fata de el si fata de societate, de familie. In acelasi timp,insa, scoala trebuie sa pregateasca viitorul cetatean pentru ca sa stie sa-si apere drepturile dar si pentru a sti sa le respecte si pe ale altora.

Cel mai important factor competent si responsabil de mersul mai departe al societatii ramane scoala.

Scoala are mari datorii, mari raspunderi si responsabilitati.”Elevii tineri e necesar sa fie pregatiti sa faca fata competitiei bazata pe cinste si onestitate, pe o comportare libera acceptata, limitata de respectarea legilor juridice si a normelor morale, caci adevarata libertate nu poate exista decat in limitele unor norme de convietuire sanatoasa”.(ing.Emil Pop)

Scoala are doua functii:una primara, de formare a elevilor si integrare a lor in societate; alta secundara, furnizand populatiei din zona modele comportamentale.
Scoala e organizatia care invata si produce invatare.

Mediul scolar este un mediu competitiv si este resimtit ca atare de elevi. Ei cred ca scoala are cea mai mae influenta in ceea ce priveste insusirea unor valori civice si socio-profesionale ca libertatea de expresie, creativitatea, competenta , comportamentul activ, formarea culturala, succesul, eroismul sau patriotismul.
Scoala si familia sunt doi poli de rezistenta ai educatiei care contribuie, prin mijloace specifice, la formarea comportamentelor pozitive ale tinerilor.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: comportament, copii, educare, scoala

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---