Statistics:
Visits: 2,361 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Bazele educatiei se pun la 5 ani
Q: | Intreaba despre Bazele educatiei se pun la 5 ani |
Colaborarea grădiniţei cu familia în educarea copiilor
Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei mici, educaţia preşcolară capătă un caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie, formează temelia întregii vieţi de mai tărziu. În legătură cu acestea, A.S. Makarenko spunea: ''Bazele educaţiei se pun până la 5 ani şi ceea ce-aţi făcut până la 5 ani reprezintă 90% din întregul proces educativ, după aceea educaţia omului continuă, dar în general voi începeţi să culegeţi roadele, căci florile pe care le-aţi îngrijit au fost până la 5 ani''. Deci, reuşita în viaţa de mai târziu a copilului depinde în mare măsură de strânsa legătură dintre grădiniţă şi familie.
Trebuie deci să aibă loc permanent un dialog interesant, educativ, constructiv între părinţi şi educatoare. Întălnim frecvent copii supuşi de către familie unui regim de suprasolicitare, în contradicţie cu regimul din grădiniţă. Părinţii îşi împing copiii într-o cursă de performanţă prematură, epuizantă. În raport cu cerinţele familiei, ceea ce oferă instituţia preşcolară pare întotdeauna puţin. Este în acest caz un dialog al reproşurilor, al contradicţiilor. Preocuparea educatorilor este de a-l antrena pe copil în activităţi plăcute şi utile, să-i dezvolte ataşamentul faţă de colectiv şi să-l ajute să-şi descopere propriile limite de extindere în raport cu copiii din grupă.
Familia însă, în paralel şi în contrast, este preocupată cu o grijă egoistă de a încărca achiziţiile intelectuale ale copilului chiar cu preţul sacrificării unor cerinţe elementare vârstei: timp de odihnă, de joacă, de plimbare. Asemenea părinţi cu grijă pentru viitorul copilului îi calcă în picioare prezentul, dintr-un abuz afectiv. Educatoarea va trebui să-i ''vindece'' pe părinţi de dragostea lor sufocantă, să elibereze copilul de presiunea unor maturizări prematur impuse şi să-i restituie astfel dreptul de a fi copil. Dialogul nu este uşor. Familia renunţa cu greu la punctul ei de vedere, motivaţia afectivă li se pare părinţilor un argument absolut, dincolo de care ei nu mai pot vedea abuzul, suprasolicitarea şi, uneori, amăgirea.
Există şi cazul copiilor neglijaţi de familie, lăsaţi cu totul în seama grădiniţei, a educatoarei.
În cele două cazuri de abatere de la norma de colaborare dintre grădiniţă şi familie, iniţiativa dialogului trebuie să o aibă educatoarea, ea este chemată să forţeze uşile înţelegerii familiei.
Reliefând ideea unei ambianţe afective în educaţia copilului nu trebuie confundată această idee cu aceea a instaurării unui regim de dezmierdări şi răsfăţ, de satisfacere a oricăror dorinţe, fără a-i cere nimic, fără a-l angaja în activităţi utile pentru formarea lui multilaterală.
Însuşirea comportării morale reprezinta rezultatul unui sistem de cerinţe precise, dublat de un permanent respect pentru copil, făcându-l totodată pe acesta să se simtă iubit şi ocrotit. Îndrumarea atentă şi supravegherea cu multă grijă, fără a-i stingheri libertatea şi spiritul de iniţiativă, constituie cea mai însemnată condiţie în desăvârşirea operei educaţionale. Regulile de conduită se impun, de la început, chiar cu hotărâre, ceea ce nu înseamnă brutalitate.
A manifesta dragoste faţă de copil înseamnă a-i crea maxim de condiţii, a-i pune la dispoziţie totul. Grave sunt acele situaţii în familie când părinţii consideră că important este să nu le lipsească nimic copiilor în ceea ce priveşte hrana, îmbrăcămintea, o cameră cu lucruri deosebite ş.a., dar în relaţiile zilnice sunt rigizi, distanţi, indiferenţi faţă de micile necazuri ale copiilor ori brutali în modul de a-i îndruma. Cele mai frecvente tulburări de comportament sunt generate, de obicei, de un astfel de mediu social. Copiii crescuţi în asemenea condiţii vor fi nişte egoişti, indiferenţi la solicitările colegilor, brutali.
Necesitatea colaborării strânse dintre grădiniţă şi familie este dictată de rolul deosebit de mare pe care-l joacă aceasta din urmă în educarea copilului.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei mici, educaţia preşcolară capătă un caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie, formează temelia întregii vieţi de mai tărziu. În legătură cu acestea, A.S. Makarenko spunea: ''Bazele educaţiei se pun până la 5 ani şi ceea ce-aţi făcut până la 5 ani reprezintă 90% din întregul proces educativ, după aceea educaţia omului continuă, dar în general voi începeţi să culegeţi roadele, căci florile pe care le-aţi îngrijit au fost până la 5 ani''. Deci, reuşita în viaţa de mai târziu a copilului depinde în mare măsură de strânsa legătură dintre grădiniţă şi familie.
Trebuie deci să aibă loc permanent un dialog interesant, educativ, constructiv între părinţi şi educatoare. Întălnim frecvent copii supuşi de către familie unui regim de suprasolicitare, în contradicţie cu regimul din grădiniţă. Părinţii îşi împing copiii într-o cursă de performanţă prematură, epuizantă. În raport cu cerinţele familiei, ceea ce oferă instituţia preşcolară pare întotdeauna puţin. Este în acest caz un dialog al reproşurilor, al contradicţiilor. Preocuparea educatorilor este de a-l antrena pe copil în activităţi plăcute şi utile, să-i dezvolte ataşamentul faţă de colectiv şi să-l ajute să-şi descopere propriile limite de extindere în raport cu copiii din grupă.
Familia însă, în paralel şi în contrast, este preocupată cu o grijă egoistă de a încărca achiziţiile intelectuale ale copilului chiar cu preţul sacrificării unor cerinţe elementare vârstei: timp de odihnă, de joacă, de plimbare. Asemenea părinţi cu grijă pentru viitorul copilului îi calcă în picioare prezentul, dintr-un abuz afectiv. Educatoarea va trebui să-i ''vindece'' pe părinţi de dragostea lor sufocantă, să elibereze copilul de presiunea unor maturizări prematur impuse şi să-i restituie astfel dreptul de a fi copil. Dialogul nu este uşor. Familia renunţa cu greu la punctul ei de vedere, motivaţia afectivă li se pare părinţilor un argument absolut, dincolo de care ei nu mai pot vedea abuzul, suprasolicitarea şi, uneori, amăgirea.
Există şi cazul copiilor neglijaţi de familie, lăsaţi cu totul în seama grădiniţei, a educatoarei.
În cele două cazuri de abatere de la norma de colaborare dintre grădiniţă şi familie, iniţiativa dialogului trebuie să o aibă educatoarea, ea este chemată să forţeze uşile înţelegerii familiei.
Reliefând ideea unei ambianţe afective în educaţia copilului nu trebuie confundată această idee cu aceea a instaurării unui regim de dezmierdări şi răsfăţ, de satisfacere a oricăror dorinţe, fără a-i cere nimic, fără a-l angaja în activităţi utile pentru formarea lui multilaterală.
Însuşirea comportării morale reprezinta rezultatul unui sistem de cerinţe precise, dublat de un permanent respect pentru copil, făcându-l totodată pe acesta să se simtă iubit şi ocrotit. Îndrumarea atentă şi supravegherea cu multă grijă, fără a-i stingheri libertatea şi spiritul de iniţiativă, constituie cea mai însemnată condiţie în desăvârşirea operei educaţionale. Regulile de conduită se impun, de la început, chiar cu hotărâre, ceea ce nu înseamnă brutalitate.
A manifesta dragoste faţă de copil înseamnă a-i crea maxim de condiţii, a-i pune la dispoziţie totul. Grave sunt acele situaţii în familie când părinţii consideră că important este să nu le lipsească nimic copiilor în ceea ce priveşte hrana, îmbrăcămintea, o cameră cu lucruri deosebite ş.a., dar în relaţiile zilnice sunt rigizi, distanţi, indiferenţi faţă de micile necazuri ale copiilor ori brutali în modul de a-i îndruma. Cele mai frecvente tulburări de comportament sunt generate, de obicei, de un astfel de mediu social. Copiii crescuţi în asemenea condiţii vor fi nişte egoişti, indiferenţi la solicitările colegilor, brutali.
Necesitatea colaborării strânse dintre grădiniţă şi familie este dictată de rolul deosebit de mare pe care-l joacă aceasta din urmă în educarea copilului.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
- Planul educational de interventie individualizata (9152 visits)
- Comportamentul civic al elevilor (6974 visits)
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta (6765 visits)
- Dreptul la odihna si timp liber, la joc si activitati recreative (6666 visits)
- Tehnici de terapie recuperatoare pentru copiii cu dislalie polimorfa (6443 visits)
- Doamna educatoare - a doua mama (6282 visits)
- Familie : definitie, structura, sarcini in educatia copilului (6261 visits)
- Viziune despre Scoala (5617 visits)
- Metode de lucru cu elevii cu CES (5038 visits)
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane (4988 visits)
- Integrarea scolara si educatia integrata (4561 visits)
- Familia - Functiile familiei (4561 visits)
- Socializarea copiilor cu dizabilitati (4462 visits)
- Familia si atitudinea copilului fata de invatatura (4418 visits)
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate (4386 visits)
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Sanse egale prin educatia multiculturala
- Sustinerea educatiei de baza pentru prevenirea abandonului scolar
- Educatia religioasa - factor de cultivare a sentimentului religios
- Abandonul scolar - esecul integrarii sociale
- Pierderile si insuccesul scolar in randul minoritatilor
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Raportul dintre varsta copilariei si sistemul de valori
- Democratia se invata in scoala
- Cunoasterea si sustinerea ideilor si valorilor democratiei
- Subminarea democratiei prin violenta, intoleranta, neimplicare
- Promovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre tinerii din Romania
- Intelegerea si cultivarea drepturilor si libertatilor omului in invatamantul primar
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate
- Educatia - cel mai eficient mijloc de ridicare a standardelor de viata
- Modalitati de sprijinire a integrarii in viata scolara a copiilor cu dezabilitati
- Mijloace de cooperare eficienta intre familie si scoala in cazul copiilor cu dizabilitati
- Scoala ca ax existential al dimensiunii umane si al dezoltarii sociale
- Alternativa invatamantului integrat
- Etichetele sunt pentru marfa, nu pentru persoane
- Multicultura si intercultura - integrarea copiilor de emigranti
- Problematica educatiei copiilor rromi
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Diversitatea in randul fiintelor umane, un fenomen natural si firesc
- Problematica scolii incluzive pentru copii proveniti din grupurile dezavantajate
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta
- Familia si scoala - factori implicati in educatie
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane
- Educatie civica : autocunoasterea, respectul de sine, comunicarea, capacitatea de a decide
- Bazele educatiei se pun la 5 ani
- Respectarea drepturilor copiilor rromi
- Sanse egale pentru copiii cu deficiente de intelect
- Doamna educatoare - a doua mama
- Comportamentul civic al elevilor
- Transformarea unui elev intr-un bun cetatean
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Educarea elevilor prin angajarea in experiente si practici sociale
Categorie: Educatie - ( Educatie - Archiva)
Data Adaugarii: 21 January '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :