I. DEMOCRATIA – CONCEPTE, EVOLUTIE ISTORICĂ.

Primele concepţii şi practici democratice datează din antichitate. Atunci au apărut primele forme democratice de organizare şi conducere a societăţii.

Democraţie este un termen de origine greacă, provine din demos = popor şi Kratos = putere, autoritate.

Sensul etimologic al democraţiei – cel de guvernare al poporului prin el însuşi, precum şi conţinutul social – politic al acestuia, au cunoscut evoluţie continuuă în funcţie de sfera de cuprindere a conceptului de popor.

Democraţia proclama principiul suveranităţii poporului, exprimat în dreptul său de a desemna şi controla guvernământul naţiunii.

Democraţia libera lă modernă situează pe primul plan ideea de libertate a individului, iar suveranitatea poporului este considerată o sumă a libertăţilor individului.

Democraţia presupune un ansamblu de idei, respectă un sistem de valori, cât şi un ansamblu specific de instituţii şi mecanisme cristalizate în afara politicului, ea este considerată regula generală a statului şi a vieţii.

Democraţia este o formă de organizare şi conducere politică a societăţii prin consultaera cetăţenilor ţinând seama de voinţa acestora, de interesele şi aspiraţiile de progres ale naţiunii.

II. OBIECTIVELE EDUCAÅ¢IEI CIVICE ÃŽN CICLUL PRIMAR.

Printre finalităţile educative ale învăţământului primar se află şi „formarea unui comportament civilizat şi a unor calităţi morale: cinste, corectitudine, sinceritate, respect faţă de părinţi, faţă de oameni în general, faţă de muncă”.

O contribuţie deosebită în realizarea acestui obiectiv o are în primul rând educaţia civică. Ei i se alătură toate celelalte obiecte de studiu din învăţământul primar, în scopul dezvoltării libere şi armonioase a personalităţii micului cetăţean, în devenirea sa conştientă.

Se urmăreşte formarea la copiii a unei atitudini responsabile, active şi conştiente faţă de sine, precum şi iniţierea lor în practicarea unui comportament civic, atât de necesar într-o societate democratică.

Educaţia civică este o componentă esenţială a procesului instructiv – educativ şi totodată a acţiunii exercitate de familie, mediul social apropiat şi colectivul de elevi, având ca scop punerea bazelor conştiinţei şi conduitei civilizate a elevului, în conformitate cu comandamentele sociale şi cu particularităţile de vârstă.

Obiectivele educaţiei civice în ciclul primar sunt următoarele:

1. CunoaÅŸterea ÅŸi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice;
2. CunoaÅŸterea ÅŸi respectarea drepturilor copilului, a normelor de comportare;
3. Dezvoltarea unor comportamente relaţionale privind constituirea grupurilor sociale;
4. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor personale în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care face parte.

Realizând aceste obiective cadru la clasele a III-a şi a IV-a, elevul va cunoaşte înţelesul unor termeni specifici limbajului civic, va fi capabil să-şi exprime oral şi scris părerea şi atitudinea în diferite situaţii de viaţă cu conţinut civic.
Elevul va cunoaşte drepturile omului şi ale copilului, precum şi îndatoriirle acestora.

Prin lecţiile de educaţie civică, el se va putea cunoaşte mai bine pe sine, va identifica grupul din care face parte, familia, şcoală, colegi, va observa relaţiile sociale pe care le are cu aceştia, îşi va însuşi norme, reguli şi principii elementare de convieţuire socială.

Educaţia civică urmăreşte iniţierea copilului, viitor cetăţean, în practicarea unui comportament activ, responsabil capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi.
Învăţătorului, model civic al copiilor, îi sunt necesare clarificarea obiectivelor acestor activităţi şi optimizarea formelor organizatorice şi participative, prin evitarea tendinţelor expozitive, a îndoctrinării reproductive, ineficiente pentru cultivarea demnităţii şi libertăţii individuale.

“Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane în formarea personalităţii autonome şi creative”.

Locul educaţiei civice în învăţământul primar, la clasele a III-a şi a IV-a , este justificat de nevoia de a-i iniţia pe elevii mici în practicarea unui comportament civic (activ , liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ, reflexiv, auto – evaluativ) într-o societate democratică.

Educaţia civică urmăreşte formarea gândirii critice şi dezvoltarea unei atitudini conştiente şi responsabile faţă de sine şi faţă de lumea din jur, prin folosirea unor strategii de învăţare interactive, care să formeze deprinderi participative (dialogare, argumentare, luare de decizii).

III. VIRTUTEA SE CULTIVÄ‚ PRIN FAPTE, NU PRIN VORBE

Pornind de la ideea întotdeauna subliniată de pedagogi – a valorii virtuţiilor morale – ne străduim să cultivăm şi să le imprimăm fragedelor vlăstare înţelepciune, curaj, spirit de dreptate. Toate aceste trăsături, de personalitate se formează prin exemplu de fiecare zi şi prin exerciţiu, ştiut fiind că „virtutea se cultivă prin fapte nu prin vorbe”. Prin sarcinile educative ce ne revin punem temelia, contribuim la formarea unor oameni capabili să discearnă între bine şi rău şi să cultive un comportament social civilizat.

Educaţia moral – civică a copilului vizează, în principal 3 obiective:

a. Copilul să înveţe ce este patria;
b. Să înveţe să o iubească;
c. Să-şi formeze o conduită morală sănătoasă;

Pentru ca lecţiile de educaţie civică să aibă eficienţa dorită, trebuie să ţinem seama de particularităţile de vârstă şi de dezvoltarea psihofizică a acestora. Trebuie să avem în vedere trăsăturile psihice dominante vârstei, cum ar fi: curiozitatea, afectivitatea pronunţată, spiritul de iniţiativă, nevoia de acţiune.
In ansamblul sarcinilor educative, un loc prioritar îl ocupă educarea sentimentelor patriotice, de apartenenţă la locul natal, la familie.

In acest scop putem organiza excursii în jurul oraşului, răspunzând astfel la întrebările copiilor. Vom observa peisajele, formele geografice, clima, vegetaţia care ne înconjoară oraşul.

Aceste imagini rămân amintiri de neuitat pe fondul cărora vom dezvolta sentimente patriotice, de dragoste şi mândrie pentru oraşul lor.
Pe fondul afectic vom căuta să adâncim sentimentele de respect faţă de părinţi, faţă de ţară şi oamenii ce o locuiesc.

Tot în vederea educaţiei civice putem realiza cu copii o hartă a judeţului, colorând formele de relief. Pentru a le trezi sentimentul de admiraţie pentru trecutul glorios al ţării, le vom vorbi despre eroii care şi-au jertfit viaţa luptând pentru apărarea patriei.

Povestirile cu conţinut istoric constituie o adevărată pagină de istorie, oferindu-le ocazia să le trezim copiilor sentimente de mândrie faţă de trecutul nostru, faţă de eroii neamului.

Povestirea “Moş Ion Roată şi Unirea” poate fi realizată cu scopul familiarizării elevilor cu evenimente din istoria patriei: Unirea Principatelor Române.
Se pot folosi tablouri sugestive, le vorbim despre înţelepciunea omului din popor şi necesitatea Unirii. Se va dramatiza povestirea cu acelaşi nume. Elevii pătrund în esenţa acţiunii, terzindu-le interesul să cunoască şi alte evenimente. In completarea acestei dramatizări putem asculta “Hora Unirii” şi povestea “Toţii românii cântă Hora Unirii” de D. Almaş – înregistrată pe casetă audio. După dramatizare şi audiţii, cunoştinţele sunt sintetizate în activitatea “Hai să dăm mână cu mână cei cu inima română”, desfăşurată în partea finală, la evaluare, numai după ce elevii au acumulat cunoştinţele necesare. Pentru aceasta, îi putem îmbrăca în costume naţionale şi, după tradiţie, vor fi primiţi cu pâine şi sare.
Se subliniază semnificaţia evenimentelor puse în discuţie şi se reliefează calităţile lui Al. Ioan Cuza. Copiii îşi vor da mâna şi vor dansa Hora Unirii.

Prin activitatea practică “Peisaj de primăvară” putem trezi copiilor sentimente de dragoste faţă de natură.

Educarea interesului copiilor pentru cunoaşterea vieţii sociale, a evenimentelor semnificative ale poporului contribuie la cultivarea dragostei copilului faţă de poporul din care face parte.

Serbarea de Crăciun este un prile prin care copiii cunosc datinile, obiceiurile populare. Prin munca desfăşurată la clasă, reuşim să-i integrăm în viaţa socială.
In tot ceea ce întreprindem pentru educarea copiilor ne conducem după gândurile lui J. J. Rousseau: “Ieşind din mâinile mele nu va fi nici magistrat nici soldat, nici preot, el va fi mai întâi - OM”.

Omul este o fiinţă socială, care înainte de fi beneficiarul şi creatorul culturii, colaborează cu ceilalţi, creează şi beneficiază de bunuri materiale realizate de el şi de ceilalţi, respectă valorile societăţii care devin propriile sale valori.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: cetateni, democratie, kratos, demos, popor, putere, autoritate

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 16 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---